From Wikipedia, the free encyclopedia
Hallmark Playhouse a fost un serial-antologie difuzat de postul de radio CBS, care a prezentat adaptări radiofonice ale unor opere literare. A fost difuzat de la 10 iunie 1948 până la 1 februarie 1953 și a fost descris de un autor ca „un program care a atins în mod constant cele mai înalte niveluri de producție, calitate și valoare”.[1] Începând din 8 februarie 1953 programul a suferit modificări de titlu, gazdă și format. El a continuat să fie difuzat tot de CBS ca Hallmark Hall of Fame până pe 27 martie 1955.[2]
Hallmark Playhouse / Hallmark Hall of Fame | |
Gen | Antologie de adaptări radiofonice |
---|---|
Durata | 30 min. |
Țară de origine | Statele Unite ale Americii |
Limbă | engleză |
Post de radio | CBS |
Adaptări TV | Hallmark Hall of Fame |
Prezentator | James Hilton |
Crainic | Frank Goss |
Scenarist | Jack Rubin Jean Holloway |
Regizor(i) | Bill Gay |
Producător(i) | Dee Engelbach Bill Gay |
Difuzare inițială | – |
Sponsor(i) | Hallmark Cards |
Modifică text |
James Hilton a fost prezentatorul serialului Hallmark Playhouse.[3] Vedetele de la Hollywood au avut adesea roluri principale în episoadele serialului.[4] Unii dintre cei mai cunoscuți actori care au jucat în aceste adaptări radiofonice au fost Ethel Barrymore, Ronald Colman, Joan Fontaine, Gregory Peck și Jane Wyman.[5] Frank Gast a fost crainic. Lyn Murray a realizat acompaniamentul muzical. Dee Engelbach[6] și Bill Gay au fost producători.[7] Printre scenariști s-au numărat Jack Rubin[8] și Jean Holloway.[3]
În lucrarea de referință On the Air: The Encyclopedia of Old-Time Radio, istoricul radioului John Dunning a scris că prezentatorul Hilton a fost cel care a ales materialul ce a fost adaptat: „Hilton a anunțat planuri pentru „răscolirea” trecutului și pentru căutarea unor povești care nu au fost niciodată adaptate radiofonic în istoria de 2.000 de ani a literaturii scrise”.[2] Acest obiectiv a fost ratat, cu toate acestea, încă la început; „The Devil and Daniel Webster” de Stephen Vincent Benét a fost episodul pilot al serialului, iar el fusese deja adaptat pentru radio în serialul Columbia Workshop.[2]
„The Story of Silent Night”, prezentată în 1946, a fost citată de John V. Pavlik în cartea Masterful Stories: Lessons from Golden Age Radio. „Istoria prinde viață”, a scris Pavlik, „prin cercetarea riguroasă, dialogul splendid și orchestrațiile frumoase ale producției, inclusiv chitară acustică și cântece, mai ales cele cântate de un grup de copii”.[1] El a adăugat că aranjamentul muzical și orchestrația episodului „subliniază resursele extraordinare, capitalul intelectual și talentul pur care au fost combinate în crearea unui program, ca Hallmark Playhouse ...”[1]
Alte povești adaptate pentru acest serial au fost „Penny Serenade”,[9] Mândrie și prejudecată,[10] The Citadel[11] și Parnassus on Wheels.[12]
Spre deosebire de accentul pus pe teatru și pe literatura clasică de predecesorul său, Hallmark Hall of Fame a prezentat povești despre personalitățile din istoria Americii.[13] Printre subiectele episoadelor au fost Lee de Forest și Mary Todd Lincoln.[14]
Lionel Barrymore a fost gazda Hallmark Hall of Fame. Frank Goss a fost crainic și Bill Gay a regizat o parte din episoade.
În numărul din 15 septembrie 1951 al revistei Billboard, Bob Francis a recenzat primul episod al sezonului 1951-1952 al serialului Hallmark Playhouse , care era o adaptare a piesei Quality Street a lui J. M. Barrie, cu Deborah Kerr în rolul principal. Francis a scris: „Adaptarea radiofonică a fost extrem de bine pusă la punct, păstrând clară linia poveștii și reținând aroma demodată a replicilor originale ale lui Barrie”.[15] El a lăudat, de asemenea, publicitatea făcută în timpul programului, scriind că reclamele Hallmark „erau bine poziționate și temporizate — demne de atenție, dar fără distrage atenția de la interesul pentru poveste”.[15]
În 1952 Hallmark Playhouse a fost printre câștigătorii medaliilor de onoare pentru activitatea radiofonică acordate de Freedoms Foundation.[16]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.