Remove ads
From Wikipedia, the free encyclopedia
Hadis, sau hadîth[1] (în arabă حديث), reprezintă consemnarea unei fapte sau spuse a profetului Muhammad. În sens general, termenul poate fi folosit și cu referire la o faptă sau spusă a unuia din tovarășii săi sau succesorilor săi.
Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta. S-a sugerat ca paginile „Hadith” și „Hadis” să fie unite într-una singură. Vedeți eventual detalii în pagina de discuții. |
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
Stiința de hadis[2], este știința care se ocupă cu luarea în considerare a dovezilor despre tradiția Mesagerul lui Allah, dacă se cunoaște sursa acestor vorbe și, cel care a transmis aceste vorbe, în termeni de acceptare și de răspuns, și se ia în considerare semnificația textului după verdictul și după regulile care disting un randament acceptabil ca fiind atribuit Profetului Muhammad.
Numeroși cercetători, filologi, teologi și juriști din secolul al 2-lea Hj au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice, pentru a aduna tradițiile de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia vor purta numele de tradiționiști (muhaddisun).
Pe la sfârșitul secolului al II-lea Hj / al VIII-lea Gr., nevoia de a dispune de lanțuri complete (Isnad), ale transmițătorilor de tradiții, care să urce până la sursa inițială, a devenit evidentă și chiar presantă.
Prima încercare în acest sens, a fost lucrarea lui Malik ibn Anas al Sabahi, intitulată „Al Muwatta”, în care au fost incluse numeroase tradiții, unele cu lanțuri parțiale, altele cu lanțuri complete, iar altele lipsite cu desăvârșire de lanțuri. Culegerile de tradiții care au început să apară după aceea, dispuneau de două elemente esențiale: pe de o parte, lanțul autorităților (isnad sau sanad), pe de altă parte, textul propiu-zis al tradițiilor (matn).
Imamul As-safii (elevul lui Malik) a continuat demersul lui Malik în acest sens. S-au emis opinii diferite în legatură cu admiterea sau respingerea consemnării hadiselor, însă epigonii au început să înregistreze, în scris, numeroase relatări despre profet, constituind, astfel, baza pentru elaborarea de lucrări ample în secolul următor. Printre aceștia, sunt menționați, în mod deosebit `Urwa ben al Zubair și Muhammad Bin Muslim bin Sihab az-Zuhri, care vor deveni, astfel, una dintre autoritățile poate cele mai des citate.
Primele culegeri au început clasarea hadiselor după companioni care le-au transmis. În această categorie se încadrează lucrările întocmite de At-Tayalisi și de Ahmad ben Hanbal, iar lucrarea lui Malik, intitulată Al Muwatt`, este citată printre primele culegeri în care materialul este clasat după subiecte.
În secolul al IX-lea Gr. au apărut câteva dintre cele mai voluminoase și mai importante culegeri de Hadis (Musannafat), alcătuite după acest criteriu. Șase dintre acestea s-au detașat de celelalte și au ajuns să se bucure de cea mai mare autoritate până în zilele noastre. Acestea sunt cele două culegeri întocmite de Al-Bukhari[3] și Muslim, care poartă titlul Sahih[4], urmate de patru lucrări cu titlul Sunan, alcătuite de Abu Dawud, At-Termizi, An Nasa`i și Ibn Maja.
Aceste culegeri [5] conțin date biografice și comentarii asupra Coranului, precum și numeroase detalii referitoare la viața și practica religioasă, dreptul canonic, organizarea socială, conduita în viața publică și în viața privată. În teorie, tradițiile incluse în culegerile întocmite de Al-Bukhari și de Muslim sunt considerate, în totalitate, ca autentice (sahih), în vreme ce acelea incluse în alte lucrări sunt considerate ca având valoare de grade foarte diferite.
Începând din secolul al IV-lea Hj. / al X-lea Gr., culegerile întocmite de Al-Bukhari și Muslim se bucură de o recunoaștere cvasiunanimă, iar în final, toate cele șase culegeri vor fi definitiv recunoscute[6]. și vor fi citate prin expresia „As-Sihah as-sitta”(cele șase autentice).
Clasificarea hadiselor se poate face în funcție de criterii dintre cele mai diferite, de exemplu, după numărul transmițătorilor, după natura isnad-ului, după trăsăturile specifice ale matn-ului sau ale isnad-ului, sau în funcție de gradul de acceptabilitate.
I. Prima și totodată cea mai generală clasificare grupează hadisele în:
A. Sahih, "sănătos; autentic"
B. Hasan, "bun"
C. Da'if, "slab"
D. Saqim, "bolnav".
A. Cele socotite sahih comportă, la rândul lor, șapte grade diferite:
B. Tradițiile din categoria hasan sunt considerate la fel de puternice, dar ele sunt necesare și folositoare pentru clasificarea unor chestiuni de ordin juridic.
C. Tradițiile de tip da'if au și ele câteva grade diferite. Utilizarea acestora este permisă când este vorba de exportații, de istorii, de bună conduită, dar folosirea lor nu este admisă în chestiunile de natură juridică.
II. O a doua clasificare ține seama de numărul transmițătorilor:
III. Un tip cu totul diferit de cele menționate mai sus și de o valoare aparte este așa- numitul hadis Qudsi "tradiție sfântă/sacră", căruia i se mai spune și hadis ilahi/rabbani "tradiție divină".
Avem de-a face, în acest caz, cu niște cuvinte care au fost rostite de Allah, în opoziție cu hadis nabawi "tradiție profetică", în care sunt relatate cuvintele sau actele Profetului Muhammad, Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!
Dar cu toate că hadisul qudsi conține cuvintele lui Allah, el nu a fost inclus în Coran și diferă versetele coranice care au fost revelate prin intermediul arhanghelului Gavriil.
Hadis qudsi nu vine în mod obligatoriu prin intermediul arhanghelului Gavriil, ci poate să vină și prin inspirație (ilham) sau în vis. Spre deosebire de versetele coranice, aceste tradiții nu pot fi recitate în timpul rugăciunii, iar atingerea lor nu impune în mod obligatoriu purificarea rituală. "Tradițiile sacre" nu constituie un grup separat în culegerile de hadise, dar au fost alcătuite și culegeri conținând numai tradiții de acest gen.
Cea mai voluminoasă dintre acestea este culegerea întocmită de Muhammad al-Madani în anul 881/1476, intitulată Al-Ithafi as-saniyya fi al-ahadis al-qudsiyya, în care au fost încluse 858 de tradiții de acest tip. O altă culegere mai puțin voluminoasă, dar destul de citată, este cea întocmită de Muhyi ad-Din ibn al-'Arabi în anul 638/1240, purtând titlul Mișkat al-anwar.
IV. Un alt criteriu de clasificare a hadiselor este natura isnad-ului. Din acest punct de vedere ele sunt împarțite în următoarele tipuri :
V. O altă clasificare ține seama de trăsăturile specifice matn-ului sau isnad-ului. Și din acest punct de vedere se disting:
VI. În funcție de gradul de acceptabilitate, tradițiile pot fi:
A.
B. Tradițiile neacceptate prezintă la rândul lor câteva grade:
Curând după apariția primelor culegeri de hadise, au apărut și diverse discipline legate de studiul Tradiției, numite 'Ulum al-hadis științele Tradiției. S-au scris numeroase lucrări despre tradiții, dar lui Abu Muhammad ar - amhurmuzi i se datorează primul tratat cuprinzător, alcătuit din șapte părți, intitulat Al-Muhaddis al-fasil bayna ar-rawi wa l-wa 'i, iar Al-Hakim an - Naysaburi a lăsat o operă mult mai sistematică, alcătuit din 52 de capitole, intitulată Ma'rifat 'ulum al-Hadis.
Sistemul său de clasificare a fost urmat în linii generale și de cercetătorii din epocile următoare. Ibn As-Salah, în lucrarea sa intitulată 'Ulum al-Hadis științele Hadisului, stabilește numeroase categorii de tradiții și de transmițători, punând un accent deosebit pe cunoașterea companionilor și a epigonilor. Lucrarea Ta'wil mukhtalaf al-Hadis interpretarea diverselor hadise, de Ibn Qutayba este o operă clasică asupra divergențelor dintre hadise.
Lista lucrărilor de acest tip poate continua cu numeroase titluri, dar nu mai puțin demn de interes ni se pare să atragem atenția asupra prelungirii cercetării Hadisului până în zilele noastre, când continuă să apară numeroase studii și cărți pe această temă, datorate atât cercetătorilor arabi, cât și orientaliștilor, utilizându-se cele mai moderne mijloace de cercetare, inclusiv computerul, care dă răspuns numeroaselor chestiuni care nu au fost pe deplin elucidate.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.