Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752^[3], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

Grigore Ghica al II-lea
Domn al Moldovei Domn al Țării Românești
Portret de Theodor Aman
Date personale
Născut	1695[1] Constantinopol, Imperiul Otoman[1]
Decedat	3 septembrie 1752 (57 de ani) București, Țara Românească[1]
Părinți	Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][[Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst (Abt 1664 Racosul de Jos, Romania - 1708 Famagusta, Cyprus)|​]][2] Roxandre Mavrocordatπ[*][[Roxandre Mavrocordatπ (11 Aug 1673 Phanar -)|​]][2]
Căsătorit cu	Zoe Manaina[*][[Zoe Manaina (- 1759)|​]]
Copii	Matei Ghica Scarlat Grigorie Ghica princess Roxandra Ghikaina, beizadi[*][[princess Roxandra Ghikaina, beizadi (Abt 1730 -)|​]][2]
Ocupație	Mare Dragoman[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Ghica
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
Predecesor	Mihai Racoviță
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
Predecesor	Mihai Racoviță
Succesor	Ocupație rusă
Domn al Moldovei (3x)
Domnie	24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
Predecesor	Ocupație rusă
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (4x)
Domnie	mai 1747 – aprilie 1748
Predecesor	Ioan Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	aprilie 1748 – 3 septembrie 1752
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Matei Ghica
Modifică date / text

Domnii

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. Între 1717-1726 (sau 1727) a fost mare dragoman al Înaltei Porți.^[4] A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

Domnie

• 5 octombrie 1726^[5] - 16 aprilie 1733^[6] Moldova;

• 16 aprilie 1733^[7] - 27 noiembrie 1735^[8] Țara Românească;

• 27 noiembrie 1735^[9] - 13 septembrie 1739^[10] Moldova;

• 24 octombrie 1739^[11] - 10 septembrie 1741^[12] Moldova;

• mai 1747^[13] - aprilie 1748^[14] Moldova;

• aprilie 1748^[15] - 3 septembrie 1752^[16] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).

Note

1. (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. Genealogics
3. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
4. Epami­nonda I. Stamatiade, Biografiile marilor dragomani (interpreți) greci din Imperiul Otoman
5. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 231
6. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
7. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
8. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
9. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
10. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
11. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 236
12. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 237
13. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
14. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 263
15. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
16. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279

Lectură suplimentară

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010

Predecesor: Mihai Racoviță	Domn al Moldovei 1726 – 1733	Succesor: Constantin Mavrocordat
Predecesor: Mihai Racoviță	Domn al Moldovei 1735 – 1739	Succesor: Ocupație rusă
Predecesor: Ocupație rusă	Domn al Moldovei 1739 – 1741	Succesor: Constantin Mavrocordat
Predecesor: Ioan N. Mavrocordat	Domn al Moldovei 1747 – 1748	Succesor: Constantin Mavrocordat
Predecesor: Constantin Mavrocordat	Domn al Țării Românești 1733 – 1735	Succesor: Constantin Mavrocordat
Predecesor: Constantin Mavrocordat	Domn al Țării Românești 1748 - 1752	Succesor: Matei Ghica