Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica (n. 1695, Constantinopole – d. 3 septembrie 1752^[3], București) a fost domn al Moldovei și al Țării Românești în epoca fanariotă.

Grigore Ghica al II-lea
Domn al Moldovei Domn al Țării Românești
Portret de Theodor Aman
Date personale
Născut	1695[1] Constantinopol, Imperiul Otoman[1]
Decedat	3 septembrie 1752 (57 de ani) București, Țara Românească[1]
Părinți	Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][[Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst (Abt 1664 Racosul de Jos, Romania - 1708 Famagusta, Cyprus)|​]][2] Roxandre Mavrocordatπ[*][[Roxandre Mavrocordatπ (11 Aug 1673 Phanar -)|​]][2]
Căsătorit cu	Zoe Manaina[*][[Zoe Manaina (- 1759)|​]]
Copii	Matei Ghica Scarlat Grigorie Ghica princess Roxandra Ghikaina, beizadi[*][[princess Roxandra Ghikaina, beizadi (Abt 1730 -)|​]][2]
Ocupație	Mare Dragoman[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Dinastia Ghica
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	5 octombrie 1726 – 16 aprilie 1733
Predecesor	Mihai Racoviță
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	27 noiembrie 1735 – 13 septembrie 1739
Predecesor	Mihai Racoviță
Succesor	Ocupație rusă
Domn al Moldovei (3x)
Domnie	24 octombrie 1739 – 10 septembrie 1741
Predecesor	Ocupație rusă
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Moldovei (4x)
Domnie	mai 1747 – aprilie 1748
Predecesor	Ioan Mavrocordat
Succesor	Constantin Mavrocordat
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	aprilie 1748 – 3 septembrie 1752
Predecesor	Constantin Mavrocordat
Succesor	Matei Ghica
Modifică date / text

Domnii

A fost nepotul lui Grigore I Ghica. Între 1717-1726 (sau 1727) a fost mare dragoman al Înaltei Porți.^[4] A fost adus pe tronul Moldovei de Nicolae Mavrocordat, după destituirea lui Mihai Racoviță. A debutat printr-o domnie omenoasă, a scăzut birurile puse de predecesorul său, însă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor.

Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit să părăsească tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, și cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost înlocuit cu acesta în 1741. Recâștigă tronul Moldovei după 6 ani de surghiun și intrigi, dar numai pentru un an: 1747 - 1748, după care răscumpără tronul Țării Românești. Cheltuielile mari cu recâștigarea și menținerea domniei, l-au făcut să mărească tot timpul sarcinile țării. A reparat mai multe mănăstiri și a zidit mănăstirile Frumoasa și Pantelimon (București) și a înființat tot acolo și un spital. A murit ca domnitor la 3 septembrie 1752 și este înmormântat la mănăstirea Pantelimon (București).

Domnie

• 5 octombrie 1726^[5] - 16 aprilie 1733^[6] Moldova;

• 16 aprilie 1733^[7] - 27 noiembrie 1735^[8] Țara Românească;

• 27 noiembrie 1735^[9] - 13 septembrie 1739^[10] Moldova;

• 24 octombrie 1739^[11] - 10 septembrie 1741^[12] Moldova;

• mai 1747^[13] - aprilie 1748^[14] Moldova;

• aprilie 1748^[15] - 3 septembrie 1752^[16] Țara Românească;

Familia lui Grigore al II-lea Ghica

Grigore al II-lea Ghica a fost fiul lui Matei Ghica (cca.1664-1708) și a Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?). A fost fratele lui Alexandru Ghica (1698-1741). A fost căsătorit cu Zoe Ghica Vodă (?-1759) și au avut împreună opt copii, printre care Scarlat Ghica (1715-1766) și Matei Ghica (1728-1756).