Grigore Cerchez

Grigore Cerchez (sau Cherchez, Cerkez) (n. 5 octombrie 1850, Oșești, România – d. 14 mai 1927, București, România) a fost un inginer civil, profesor și arhitect român. A fost primar interimar al Bucureștiului în perioada aprilie - mai 1886 și 1 august 1886 - 21 noiembrie 1886.^[3]

Mai multe informații Date personale, Născut ...

Date personale
Grigore Cerchez

Născut	5 octombrie 1850 Oșești, România
Decedat	14 mai 1927 (76 de ani)^[1]^[2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	arhitect inginer
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Clădiri semnificative	* Palatul Institutului de Arhitectură * Banca Națională a României, filiala Brăila * Fațada Muzeului Național „Grigore Antipa”
Modifică date / text

Închide

A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului istorist, de inspirare din trecut, concretizat în special în clădiri de factură neobrâncovenească, dar și neogotică în arhitectură. A urmat cursurile de la École Centrale des Arts et Manufactures de la Paris iar în perioada 1876-1879 a ocupat la București funcția de inginer șef al orașului.

O aripă a Palatului Cotroceni (Marele Salon de Recepție, reamenajat între 1925 - 1926)
Banca Națională a României, Filiala Brăila (1886)
Palatul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, București (1912-1927)
A participat la proiectarea palatului Academiei de Studii Economice
Bursa din București^{[necesită citare]}
Sediul Uniunii Artiștilor Plastici (în stil neogotic). Clădirea nu mai există fiind dărâmată după cutremurul din 1977 care o afectase parțial.
Sinagoga Cahal Grande (1890). Clădirea a fost devastată în timpul pogromului din 1941 și demolată în 1955.
Modernizarea și canalizarea Dâmboviței (1880)
Castelul Cantacuzino din Bușteni (1911)
Casa Manu de pe Aleea Alexandru (1915)
Casa Dissescu de pe Calea Victoriei (1910-1912)
Fațada Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1904-1908)
Teatrul Mihai Eminescu
Vila numismatului Mihail C. Suțu din Constanța
Clădirea Poștei din Calafat
Conacul Romanov din Pleșoiu

Teatrul Comedia de pe Calea Victoriei, actualmente Teatrul Odeon (1911)
Casa Dr. Herescu - B-dul Dacia (1911-1913)
Casa Niculescu - Dorobanțu - Str. G. Manu (este vorba despre casa care există și astăzi, casa lui Ilie Niculescu - Dorobanțu, soțul Tatianei Brătianu, fata lui Ionel I.C. Brătianu)
Casa Constantin Niculescu - Dorobanțu / (casa construită pentru fratele lui Ilie Niculescu-Dorobanțu se află tot pe Str. G. Manu chiar la intersecție cu B-dul Lascăr Catargiu, dar în prezent nu mai există fiind bombardată în 1944)
Casa Candiano-Popescu / Palatul Voievodal al Regelui Mihai - Șoseaua Kiseleff (actualmente sediul Băncii ING) (1910)
Casa Lahovary - Str Orlando - casa a fost proiectată pentru Emil Lahovary și soția sa Elena Niculescu Dorobanțu (1906-1919)
Biserica Bucur - efectuează lucrări de restaurare în 1909
Biserica cu Sibile - biserica ajunsese o ruină în 1912, iar arhitectul realizează planurile de refacere ale bisericii în 1913
Cladirea de pe strada Ivo Andric nr. 10 (fosta Potcovari) autorizatia din 8 septembrie 1921

[1]
Grigore P. Cerkez, Répertoire des artistes et personnalités du musée d'Orsay, accesat în 9 octombrie 2017 zero width space character în |publisher= la poziția 57 (ajutor)
[2]
Grigore Cerchez, European Theatre Architecture, accesat în 9 octombrie 2017
[3]
Monitorul Primăriei București nr. 49 din 14 decembrie 1886

Articole biografice

Operă