George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg

George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg, cunoscut ca Prințul Georgii Romanovski sau Georges de Beauharnais (29 februarie 1852 - 16 mai 1912) a fost cel mai mic fiu al lui Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg și a soției lui, Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei.^[1]

George Maximilianovici
Duce de Leuchtenberg
Date personale
Născut	29 februarie 1852(1852-02-29) St. Petersburg, Imperiul Rus
Decedat	16 mai 1912 (60 de ani) Paris, Franța
Înmormântat	Velikokneajeskaia usîpalnița[*][[Velikokneajeskaia usîpalnița (Mausoleum in the Peter and Paul Fortress, Russia)|​]]
Părinți	Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei
Frați și surori	Aleksandra von Leuchtenberg[*][[Aleksandra von Leuchtenberg ((1840-1843))|​]] Prințesa Maria Maximilianovna de Leuchtenberg Nikolai Maksimilianovici, 4-i gherțog Leihtenbergski[*][[Nikolai Maksimilianovici, 4-i gherțog Leihtenbergski (Russo-German Noble and Mineralogist)|​]] Prințesa Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg Evgheni Maksimilianovici, 5-i gherțog Leihtenbergski[*][[Evgheni Maksimilianovici, 5-i gherțog Leihtenbergski (5th Duke of Leuchtenberg and Russian general (1847–1901))|​]] Serghei Maksimilianovici, gherțog Leihtenbergski[*][[Serghei Maksimilianovici, gherțog Leihtenbergski ((1849-1877))|​]] Yelena Stroganova[*][[Yelena Stroganova ((1861-1908))|​]]
Căsătorit cu	Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg Prințesa Anastasia de Muntenegru
Copii	Alexander Georgievici, al 7-lea Duce de Leuchtenberg Serghei Georgievici, al 8-lea Duce de Leuchtenberg Prințesa Elena Georgievna, Contesă Tyszkiewicz
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	militar
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Beauharnais
Modifică date / text

Familie

Tatăl lui George, Maximilan de Beauharnais, a călătorit la St. Petersburg câștigând în cele din urmă, în 1839, mâna Marii Ducese Maria Nicolaevna a Rusiei, fiica cea mare a Țarului Nicolae I al Rusiei. Ulterior Maximilan a primit titlul de Prinț Romanowski.^[2] Ca fiu al unei Marii Ducese a Rusiei și al unui prinț rus înnobilat, George și frații lui au fost întotdeauna tratați ca Mari Duci și Mari Ducese și dețineau titlul de Înălțime Imperială.^[3][4] După decesul soțului ei în 1852, Marea Ducesă Maria a făcut o căsătorie morganatică cu Contele Grigori Stroganov doi ani mai târziu.^[5] Ca să țină în secret această căsătorie față de tatăl ei Nicolae I, Maria a fost forțată să plece în străinătate.^[5] Fratele ei, Alexandru al II-lea, a acordat o atențe specială copiilor ei din prima căsătorie, care au locuit în St. Petersburg fără mama lor..^[5]

Căsătorii

Căsătoria cu Therese

Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg, prima soție a lui George Maximilianovici.

La 12 mai 1879, George s-a căsătorit cu Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg.^[1] Ea era fiica Ducelui Petru Georgievici de Oldenburg și a soției lui, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Fratele mai mare al Theresei, Ducele Alexandru Petrovici, se căsătorise cu sora lui George, Prințesa Eugenia Maximilianovna din 1868. Bunicul Theresei a fost căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Paul I al Rusiei, iar descendenții lor au fost crescuți în Rusia.^[4]

În ciuda titlului german, Ducesa Therese, a fost crescută în Russia.^[6][7] Întotdeauna a fost considerată ca parte a familiei imperiale ruse.^[7] George și Theresa au avut un fiu:

• Alexandru Georgievici, al 7-lea Duce de Leuchtenberg (13 noiembrie 1881 - 26 septembrie 1942); căsătorit morganatic cu Nadezhda Caralli.^[1]

La 19 aprilie 1883 tragedia a lovit cuplu când Ducesa Therese a murit la St. Petersburg.^[1]

Căsătoria cu Anastasia

A doua soție a lui George, Prințesa Anastasia de Muntenegru.

Două prințese muntenegrene, Milica și Anastasia, erau educate la o mănăstire din St. Petersburg sub protecția împărătesei Maria Feodorovna.^[8]
Ele au rămas la mănăstire un an după terminarea educației lor și s-au făcut extrem de populare în societatea rusă.^[8] Ambele fete au pus ochii pe doi membri ai familiei imperiale ruse, Marele Duce Petru Nicolaevici și George însuși.^[8]

La 16 aprilie 1889 George s-a căsătorit cu Prințesa Anastasia de Muntenegru, la șase ani după decesul Theresei.^[1] Împăratul Alexandru al III-lea i-a dat Anastasiei o zestre considerabilă.^[8]

Au avut doi copii:

• Serghei Georgievici, al 8-lea Duce de Leuchtenberg (4 iulie 1890 - 7 ianuarie 1974); a murit celibatar^[1]
• Prințesa Elena Georgievna de Leuchtenberg (3 ianuarie 1892 - 6 februarie 1971); căsătorită cu Contele Ștefan Tyszkiewicz.^[1]

Familia deținea o mică moșie în apropierea Mării Negre, unde își petrecea iernile.^[9] În timp ce erau acolo în 1905, au fost martorii revoltei de pe crucișătorului Potempkin.^[9] În primăvară, familia s-a stabilit la reședința de la Peterhof, Villa Sergievskaia Datcha pentru vară.^[9]

În timpul căsătoriei cu Anastasia, George s-a mutat cu amanta sa franceză, spre mânia împăratului Alexandru al III-lea.^[10] Când i s-a spus că George își petrece vacanța în orașul de coastă Biarritz din sud-vestul Franței, Alexandru a declarat: "Deci Prințul își spală trupul murdar în apele oceanului".^[10]

Căsătoria lor a fost considerată "furtunoasă"; s-a spus că George a insultat-o din prima zi a căsătoriei.^[11][12] Anastasia a putut obține divorțul după câțiva ani de căsnicie, la 15 noiembrie 1906.^[11]

Note

1. Lundy, Darryl. „The Peerage: Georgi Maksimilianovich von Leuchtenberg, 6th Duc de Leuchtenberg”. Accesat în 20 noiembrie 2010.
2. „The Czar's New Brother-In-Law”, The Washington Post, 6 aprilie 1901
3. Radziwill, Catherine (1915). Memories of Forty Years. London: Funk & Wagnalls Company. p. 235.
4. „Rusia și Bulgaria”, The Manchester Guardian, 7 septembrie 1886
5. Radzinsky, Edvard (2005). Alexander II, The Last Great Tsar. New York: Free Press. p. 177. ISBN 0743273329 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).
6. „Princess A Philanthropist”, The Washington Post, 13 februarie 1907
7. „Duke Victim of Auto Wreck”, The Washington Post, 9 iulie 1914
8. The Near East from within. New York: E.P. Dutton & Company. 1918. p. 209.
9. Gilliard, Pierre. „Thirteen Years at the Russian Court”. Alexander palace.org. Accesat în 20 noiembrie 2010.
10. The flight of the Romanovs: a family saga. New York: Basic Books. 1999. p. 32.
11. Radziwill, Catherine (1915). The Royal Marriage Market of Europe. New York: Funk & Wagnalls Co. p. 120.
12. Radziwill, Catherine (1918). Confessions of the Czarina. New York: Harper & Brothers. p. 82.