From Wikipedia, the free encyclopedia
Friedrich Christian Diez, pe scurt, Friedrich Diez (n. 15 martie 1794, la Gießen, în Hessen-Darmstadt - d. 29 mai 1876, la Bonn) a fost un filolog și romanist german. Este considerat fondator al lingvisticii romanice.
Friedrich Christian Diez | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Gießen, Hessa, Germania |
Decedat | (82 de ani)[1][3][4][5][6] Bonn, Regatul Prusiei, Imperiul German[7][8] |
Cetățenie | Marele Ducat Hessa |
Ocupație | lingvist scriitor cadru didactic universitar[*] romanist |
Locul desfășurării activității | Bonn |
Limbi vorbite | limba germană[9][10] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea din Gießen |
Organizație | Universitatea Bonn |
Premii | Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] () |
Profesor pentru | Edmund Stengel[*] , Wilhelm Meyer-Lübke, Gaston Paris[*] |
Modifică date / text |
Friedrich Christian Diez și-a făcut sudiile la Gymnasium Humaniste, apoi a studiat la mica universitate elitistă din orașul său natal, Gießen, filologia clasică, cu Friedrich Gottlieb Welcker, care tocmai revenise din Italia, unde fusese doi ani. La universitate, l-a cunoscut pe Lorenz Diefenbach, autor al uneia dintre primele lucrări, care trata în ansamblul lor limbile romanice; a început să se intereseze de germanistică și de studiile celtice de care se va îndepărta ulterior. La universitate a studiat și istoria și cultura italiană.
A participat cu fervoarea patriotică a romantismului suscitat de ocupația napoleoniană, iar la vârsta de abia douăzeci de ani s-a înrolat în armată și a făcut parte din trupele care au pătruns în Franța în timpul campaniei din 1813. A profitat de șederea în Franța pentru a-și aprofunda cunoștințele de limbă și de cultură franceză. Odată cu instaurarea păcii, s-a deșteptat în el interesul pentru literaturile romanice vechi, îndeosebi pentru literatura provensală a trubadurilor, care va deveni în viitor axa intereselor sale. După publicarea de către la Silva a romances viejos, Diez a intrat în contact cu cultura spaniolă și s-a consacrat, în 1818, traducerii unei selecții din Romancero, cât și a două faimoase poeme ale Lordului Byron, Corsarul și Lara.
Imediat, a început să studieze vechea poezie provensală, punând prima piatră unghiulară a studiilor moderne de literaturi romanice din Evul Mediu. În 1818, i-a făcut o vizită lui Goethe, la Weimar; maestrul l-a încurajat și i-a condus eforturile spre studiul acestei limbi și acestei literaturi recent descoperite, sfătuindu-l să citească Choix des poésies[11] originale ale trubadurilor publicată de François Raynouard, între anii 1816-1822, operă în mai multe volume despre care scrisese o recenzie pentru Heidelberg Jahrbücher.
După o ședere de câțiva ani la o școală medie privată, în 1822 Diez s-a mutat la Bonn, unde a deținut poziția de Privatdozent. În 1823, a publicat Introducere în poezia romanică, iar în anul următor i-a apărut o lucrare despre poezia trubadurilor.
Conform celor scrise de Mihai Eminescu „În privința limbei românești Diez are meritul de a fi nimicit pe cale științifică toate basmele despre originea slavă a limbei românești, precum acele erau susținute cu patimă de filologi de școală veche, slavoni, și combătute în acelaș mod nedibaci de școala veche a filologiei românești.”[12]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.