Filip I, Landgraf de Hessa

Filip cel Generos (în germană Philipp der Großmütige; n. 13 noiembrie 1504, Marburg, Hessa, Germania – d. 31 martie 1567, Kassel, Landgraviate of Hesse^⁠(d)) a fost landgraf de Hessa între 1509 și 1567. A fost principala căpetenie a protestanților și unul din cei mai importanți conducători germani protestanți ai timpului.

Filip I
Landgraf de Hessa
Filip I (portret anonim, sec. al XVI-lea)
Date personale
Născut	13 noiembrie 1504 Marburg, Hessa, Germania
Decedat	31 martie 1567 (62 de ani) Kassel, Landgraviate of Hesse⁠(d)
Înmormântat	Martinskirche[*][[Martinskirche (Kassel)|​]]
Părinți	William II, Landgrave of Hesse[*][[William II, Landgrave of Hesse (German Landgrave)|​]] Anna von Mecklenburg[*][[Anna von Mecklenburg (Mecklenburgian royal)|​]]
Frați și surori	Elisabeth von Hessen[*][[Elisabeth von Hessen (Saxon princess)|​]] Anna zu Solms-Laubach-Lich[*][[Anna zu Solms-Laubach-Lich ((1522-1594))|​]]
Căsătorit cu	Christina von Sachsen[*][[Christina von Sachsen (German noblewoman (1506-1549))|​]] (din 11 decembrie 1523)[1] Margarethe von der Saale[*][[Margarethe von der Saale (German Lady-in-waiting)|​]] (din 1540)
Copii	Anna of Hesse[*][[Anna of Hesse (Countess Palatine of Zweibrücken)|​]] Wilhelm IV.[*][[Wilhelm IV. (Astronomer, Landgrave of Hesse-Kassel (1532-1592))|​]] Barbara von Hessen[*][[Barbara von Hessen (16th-century German noblewoman)|​]] Louis IV, Landgrave of Hesse-Marburg[*][[Louis IV, Landgrave of Hesse-Marburg (German noble (1537-1604))|​]] Elisabeth von Hessen[*][[Elisabeth von Hessen (Electress Palatine by marriage)|​]][1] Philip II, Landgrave of Hesse-Rheinfels[*][[Philip II, Landgrave of Hesse-Rheinfels (German noble)|​]] Christine von Hessen[*][[Christine von Hessen (Duchess Consort of Schleswig-Holstein-Gottorp)|​]][1] George I, Landgrave of Hesse-Darmstadt[*][[George I, Landgrave of Hesse-Darmstadt (Landgrave of Hesse-Darmstadt from 1547 to 1596)|​]] Agnes of Hesse[*][[Agnes of Hesse (German noblewoman, by marriage Electress consort of Saxony)|​]] Margarethe von Diez[*][[Margarethe von Diez ((1544-1608))|​]][2] ...încă 9
Religie	luteranism
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	Landgraf[3]
Familie nobiliară	House of Hesse[*][[House of Hesse (European noble house originating from Hesse, Germany)|​]]
Landgraf de Hesse
Domnie	1509-1567
Succesor	Wilhelm IV Louis IV Filip II Georg I
Modifică date / text

Biografie

Filip a fost fiul langdrafului Wilhelm al II-lea de Hessa și a celei de-a doua soții a sa, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă deoarece el era minor însă a murit și ea în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost declarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor.

Educația lui a fost incompletă iar formarea sa morală și religioasă au fost neglijate. Cu toate acestea, el s-a dezvoltat rapid ca om de stat și în curând a început să ia măsuri pentru a-și spori autoritatea personală.

Prima întâlnire a lui Filip de Hessa cu Martin Luther a avut loc în 1521, la vârsta de 17 ani, la Dieta de la Worms. El a fost atras de personalitatea lui Luther, deși la început era prea puțin interesat de partea religioasă a adunării. Filip a îmbrățișat protestantismul în 1524 după o întâlnire personală cu teologul Philipp Melanchthon.
Filip nu s-a lăsat atras în liga antiluterană a lui Georg, ducele Saxoniei în 1525. Prin alianța sa cu principele elector al Saxoniei, Johann, încheiată la Gotha pe 27 februarie 1526 el a dovedit că a făcut pași importanți pentru organizarea unei alianțe protectoare a tuturor prinților protestanți. Încă din primăvara lui 1526 el a căutat să împiedice alegerea arhiducelui Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman ca rege romano-german. La Dieta de la Speyer din același an Filip a susținut în mod deschis cauza protestantă, făcând posibil ca predicatorii protestanți să-și propage punctele lor de vedere fără a ține cont în mod deschis de uzanțele ecleziastice romano-catolice obișnuite, ca și urmașii săi.

Demersurile episcopilor Diecezei de Würzburg și arhiepiscopilor electori din Mainz împotriva progresului Reformei protestante, combinarea mai multor circumstanțe, inclusiv zvonuri de război, l-au convins pe Filip I de Hessa de existența unui secret în liga principilor catolici. Suspiciunile i-au fost confirmate de un aventurier angajat în diverse misiuni importante de Georg de Saxonia. Martin Luther și cancelarul l-au împins pe Filip I de Hessa să ia măsuri.

Căsătorii și copii

În 1523 s-a căsătorit cu neatractiva și bolnăvicioasa Christine de Saxonia, care era de asemenea și o mare băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit „în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare”.^[4]

În mod foarte discret, Luther susținea poligamia, bazându-se pe Biblie; în schimb prietenul său Melanchthon o susținea în mod fățiș.^{[5][6][7][8][9]} În cele din urmă, poziția lor a devenit notorie când s-a aflat de bigamia landgrafului de Hessa, care fusese sfătuit de ei, ceea ce a stârnit un enorm scandal în Germania.^[10]

El și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful nu avea nici un fel de scrupule în această chestiune, Margarethe nu a fost dispusă să facă pasul cu excepția cazului în care ave aprobarea teologilor și aprobarea Electorului de Saxonia, Johann Frederic I, și a ducelui Maurice de Saxonia. Filip a câștigat cu ușurință consimțământul primei sale soții pentru căsătorie.

"Sfatul secret al unui confesor" a fost câștigat de la Luther și Melanchton (la 10 decembrie 1539,), nici unul dintre ei neștiind că soția bigamă fusese deja aleasă. La 4 martie 1540, Filip și Margarethe au fost uniți. Câteva săptămâni mai târziu întreaga chestiune a fost dezvăluită de către sora lui Filip, Elisabeta, iar scandalul a provocat o reacție dureroasă în toată Germania. Unii dintre aliatii lui Filip au refuzat să servească sub el, și Luther, sub motivul că era vorba de sfaturile date în confesional, a refuzat să recunoască partea lui în căsătorie.

Filip a avut zece copii cu Christine de Saxonia:

1. Agnes (31 mai 1527 – 4 noiembrie 1555); s-a căsătorit la 9 ianuarie 1527 cu principele elector Maurice de Saxonia; la 26 mai 1555, la Weimar, s-a recăsătorit cu Ducele Johann Frederic al II-lea, Duce de Saxonia.
2. Anna (26 octombrie 1529 – 10 iulie 1591); s-a căsătorit la 24 februarie 1544 cu contele palatin Wolfgang de Zweibrücken.
3. Wilhelm al IV-lea de Hessa-Kassel (24 iunie 1532 – 25 august 1592).
4. Philip Louis (29 iunie 1534 – 31 august 1535).
5. Barbara (8 aprilie 1536 – 8 iunie 1597); s-a căsătorit la 10 septembrie 1555 cu Georg I, Duce de Württemberg; la 11 noiembrie 1567 s-a recăsătorit cu contele Daniel de Waldeck.
6. Ludovic al IV-lea de Hessa-Marburg (27 mai 1537 – 9 octombrie 1604).
7. Elisabeta (13 februarie 1539 – 14 martie 1582); s-a căsătorit la 8 iulie 1560 cu Louis al VI-lea, Elector Palatin.
8. Filip al II-lea de Hessa-Rheinfels (22 aprilie 1541 – 20 noiembrie 1583).
9. Christine (29 iunie 1543 – 13 mai 1604); s-a căsătorit la 17 decembrie 1564 cu Ducele Adolf de Holstein-Gottorp.
10. Georg I de Hessa-Darmstadt (10 septembrie 1547 – 7 februarie 1596).

Din căsătoria cu Margarethe von der Saale au rezultat următorii copii:

1. Filip, conte zu Dietz (12 martie 1541 – 10 iunie 1569).
2. Hermann, conte zu Dietz (12 februarie 1542 – ca. 1568).
3. Christopher Ernst, conte zu Dietz (16 iulie 1543 – 20 aprilie 1603).
4. Margretha, contesă zu Dietz (14 octombrie 1544 – 1608); s-a căsătorit la 3 octombrie 1567 cu contele Hans Bernhard de Eberstein. S-a recăsătorit la 10 august 1577 cu contele Stephan Heinrich de Everstein.
5. Albrecht, conte zu Dietz (10 martie 1546 – 3 octombrie 1569).
6. Philipp Konrad, conte zu Dietz (29 septembrie 1547 – 25 mai 1569),
7. Moritz, conte zu Dietz (8 iunie 1553 – 23 ianuarie 1575).
8. Ernst, conte zu Dietz (12 august 1554 – 1570).
9. Anna, a murit în copilărie în 1558.

La moartea sa, teritoriile sale au fost divizate (Hessa a devenit Hessa-Kassel, Hessa-Marburg, Hessa-Rheinfels și Hessa-Darmstadt) între cei patru fii cu prima soție: Wilhelm al IV-lea de Hessa-Kassel, Louis al IV-lea de Hessa-Marburg, Filip al II-lea de Hessa-Rheinfels și Georg I de Hessa-Darmstadt.

Note

1. Kindred Britain
2. Genealogics
3. Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 17 iulie 2021
4. The Life of Luther Written by Himself, p.251. Books.google.com. Accesat în 28 septembrie 2011.
5. Francisco, Adam (2007). Martin Luther and Islam: A Study in Sixteenth-Century Polemics and Apologetics. The History of Christian-Muslim Relations. Brill. p. 137. ISBN 978-90-04-16043-9. Accesat în 15 august 2024.
6. Grisar, Hartmann; Dessoulavy, Charles Louis; Lamond, E.M. (2022) [1913]. „Chapter XXI. 1. Luther and Henry VIII of England. Bigamy instead of Divorce”. The Life of Luther (Vol. 1-6). DigiCat. p. unpaginated. Accesat în 15 august 2024. His plain hint at bigamy as a way out of the difficulty was intened as a counsel ("suasimus"). Hence we can understand why he was anxious that his opinion should not be made too public. [...] Melanchton, too, had intervened in the affair, and had gone considerably further than Luther in recommending recourse to bigamy and in answering possible objections to polygamy.
7. Verres, J. (1884). Luther: An Historical Portrait. Burns & Oates. p. 313-314. Accesat în 15 august 2024.
8. The First [- Second] Part of a Treatise Concerning Policy, and Religion. Wherein the Infirmitie of Humane Wit is Amply Declared, with the Necessitie of Gods Grace, and True Religion for the Perfection of Policy; and by the Way Some Political Matters are Treated ... with a Confutation of the Arguments of Atheists, Against the Prouidence of God ... Written by Thomas Fitzherbert ...: Wherein the necesity, fruite, and dignity of christian religion, in commonwelth, is euidently showed, with the absurdity of false religions, and the danger, and dammage, that ensueth therefor to all states .. by Iohn Heigham. 1615. p. 442-443. Accesat în 15 august 2024.
9. Luebke, David M.; Lindemann, Mary (2014). Mixed Matches: Transgressive Unions in Germany from the Reformation to the Enlightenment. Spektrum: Publications of the German Studies Association. Berghahn Books. p. 25-26. ISBN 978-1-78238-410-6. Accesat în 15 august 2024.
10. Maas, Korey D. (2021). „The Authority of Scripture in Reformation Anglicanism: Then and Now”. În Bagley, Ellie Gebarowski; Gebarowski-Shafer, Ellie; Null, Ashley; Ryrie, Alec. Contesting Orthodoxies in the History of Christianity: Essays in Honour of Diarmaid MacCulloch. Studies in modern British religious history. Boydell Press. p. 70. ISBN 978-1-78327-627-1. Accesat în 15 august 2024.