Ferdinando de' Medici, Mare Prinț de Toscana

Ferdinando al lea de' Medici (n. 9 august 1663, Florența, Marele Ducat de Toscana – d. 31 octombrie 1713, Florența, Marele Ducat de Toscana) a fost fiul cel mare al lui Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana și a Margueritei Louise d'Orléans. Ferdinando a devenit moștenitor al Marelui Ducat de Toscana și a deținut titlul de Mare Prinț de Toscana de la ascensiunea tatălui său în 1670 până la moartea sa în 1713.

Ferdinando de' Medici
Date personale
Născut	9 august 1663(1663-08-09) Palatul Pitti, Florența, Toscana
Decedat	31 octombrie 1713 (50 de ani) Palatul Pitti, Florența, Toscana
Înmormântat	basilica di San Lorenzo[*][[basilica di San Lorenzo (church in Florence, Italy)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (sifilis)
Părinți	Cosimo al III de Toscana Marguerite Louise d'Orléans
Frați și surori	Gian Gastone de' Medici, Mare Duce de Toscana Anna Maria Luisa de' Medici
Căsătorit cu	Violante Beatrice de Bavaria
Religie	catolicism
Ocupație	compozitor
Locul desfășurării activității	Florența[1]
Limbi vorbite	limba italiană[2]
Apartenență nobiliară
Titluri	Principe
Familie nobiliară	Casa de Medici
Mare Prinț de Toscana
Domnie	23 mai 1670 - 31 octombrie 1713
Modifică date / text

Biografie

Astăzi este amintit în special ca patron al muzicii. Excelent muzician el însuși (uneori numit "Orfeul prinților") a strâns muzicienii cei mai buni la Florența, care a devenit cel mai important centru muzical al acelor timpuri.^[3] Prin susținerea lui Bartolomeo Cristofori, Ferdinando a făcut posibilă inventarea pianului în 1700.

În 1689 Ferdinando s-a căsătorit cu Violante de Bavaria, fiica cea mică a lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesa Henriette Adelaide de Savoia. Deși și ei îi plăcea muzica și îl iubea, sentimentul nu a fost reciproc iar mariajul a fost nefericit.

În 1696 Ferdinando s-a dus să se relaxeze la Veneția unde s-a îndrăgostit de o cântăreață numită Victoria Tarquini și denumită La Bambagia.^[4] Se presupune că, în timpul Carnavalului de la Veneția, Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis. Victoria Tarquini, soția concertmaestrului Jean-Baptiste Farinel a devenit amanta lui Ferdinando. (Victoria era fiica prezumtivă a lui Robert Cambert și a avut o aventură cu Handel.^[5])

Ferdinando a murit în 1713, fără să aibă moștenitori. Tatăl său a mai domnit 10 ani după decesul lui și a fost succedat de fratele mai mic a lui Ferdinando, Gian Gastone, care de asemenea nu a avut moștenitori. După moartea lui Gian Gastone în 1737, marile puteri ale Europei au reatribuit Marele Ducat lui Francisc I, soțul Mariei Tereza a Austriei, punând astfel capăt independenței statului toscan.