Fenoxietanol

Fenoxietanolul este un compus organic, un eter aromatic^[7][8][9], fiind utilizat ca agent bacteriostatic, de obicei utilizat împreună cu săruri de amoniu cuaternar. Este utilizat pe post de conservant, ca alternativă la cei care eliberează formaldehidă.^[10] În Uniunea Europeană și în Japonia, concentrația maximă la care poate fi utilizat în produse cosmetice este de 1%.^[11]

Fenoxietanol
Identificare
SMILES C1=CC=C(C=C1)OCCO[1]
Număr CAS	122-99-6
ChEMBL	CHEMBL1229846
PubChem CID	31236
Formulă chimică	C₈H₁₀O₂[1]
Masă molară	138,068 u.a.m.[2]
Proprietăți
Densitate	1,102 g/cm³[3]  la 22 °C
Punct de topire	12 °C[4][3]
Punct de fierbere	246 °C[3]  la 1.013 hectopascali
Solubilitate	26 de gram per kilogrami[5]
Presiune de vapori	0,001 kilopascal[6]
Indice de refracție(nD)	1,534[3]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Obținere

Fenoxietanolul este obținut în urma unei reacții de hidroxietilare a fenolului, prin sinteză Williamson, în prezența unui hidroxid al unui metal alcalin sau o borohidrură a unui metal alcalin.^[7]

Spectru

Fenoxietanolul prezintă activitate împotriva bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive și a ciupercii Candida albicans.^[12]

Note

1. „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în 20 noiembrie 2016
2. „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în 19 octombrie 2016
3. CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 3-446 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
4. Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset
5. CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 5-161 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
6. CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 15-18, 16-29 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
7. Helmut Fiege; Heinz-Werner Voges; Toshikazu Hamamoto; Sumio Umemura; Tadao Iwata; Hisaya Miki; Yasuhiro Fujita; Hans-Josef Buysch; Dorothea Garbe (2005), „Phenol Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_313
8. Commission, British Pharmacopoeia (2009), „Phenoxyethanol”, British Pharmacopoeia, 2, ISBN 978-0-11-322799-0
9. David R. Lide, ed. (2010), CRC Handbook of Chemistry and Physics (ed. 90th), CRC Press
10. Wineski LE, English AW (1989). „Phenoxyethanol as a nontoxic preservative in the dissection laboratory”. Acta Anat (Basel). 136 (2): 155–8. doi:10.1159/000146816. PMID 2816264.
11. Tokunaga H, Takeuchi O, Ko R, Uchino T, Ando M (2003). „市販化粧水中のフェノキシエタノールおよびパラベン類の分析法に関する研究” [Studies for analyzing phenoxyethanol and parabens in commercial lotions] (PDF). Kokuritsu Iyakuhin Shokuhin Eisei Kenkyūjo Hōkoku (în japoneză) (121): 25–9. PMID 14740401.
12. Lowe I, Southern J (1994). „The antimicrobial activity of phenoxyethanol in vaccines”. Lett Appl Microbiol. 18 (2): 115–6. doi:10.1111/j.1472-765X.1994.tb00820.x. PMID 7764595.

Vezi și

• Fenoli