scriitor suedez From Wikipedia, the free encyclopedia
Eyvind Olof Verner Johnson (n. 29 iulie 1900 - d. 25 august 1976) a fost un scriitor suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1974, împreună cu Harry Martinson.
Eyvind Johnson  | |
 Eyvind Johnson | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Eyvind Olov Verner Johnson  |
| Născut | 29 iulie 1900 Norrbottens län, Suedia |
| Decedat | (76 de ani)
Stockholm, Suedia |
| Înmormântat | Skogskyrkogården[*][1][2] |
| Căsătorit cu | Cilla Johnson[*] Aase Christoffersen[*] |
| Copii | Maria Ekman[*] Tore Johnson[*] |
| Cetățenie |  Suedia |
| Ocupație | romancier, nuvelist |
| Limbi vorbite | limba suedeză[3] |
| Activitatea literară | |
| Limbi | limba suedeză |
| Specie literară | roman, nuvelă |
| Operă de debut | De fyra främlingarna (Cei patru străini) |
Influențe | |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[4][5] Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic[*] Doblougska priset[*] Doblougska priset[*] De Nios Stora Pris[*] Östersunds-Postens litteraturpris[*] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1974 | |
Modifică date / text  | |
Motivația Juriului Nobel a fost următoarea: „pentru o artă narativă vizând peste țări și epoci și pusă în slujba libertății”.[6]
Opera sa este profund angajată în contemporaneitate, de accentuat caracter intelectualist cu problematică socială, politică și psihologică, influențată de analiza freudiană a inconștientului, dar și de experința artistică oferită de proza lui Proust și Joyce.
Eyvind Johnson s-a născut în 1900 la Svartbjörsbyn, lângă Boden, departamentul Norrbotten. Tatăl său, Olof Petter Johnson, era muncitor, tăietor de piatră, originar din Värmland. Eyvind mai avea 5 frați, însă, atunci când tatăl său se îmbolnăvește de silicoză, a fost înfiat de către o mătușă de-a sa, al cărui soț era tot tăietor de piatră. La 14 ani, Eyvind își părăsește părinții adoptivi și pleacă în lume ca să-și câștige singur existența. Face tot felul de munci, lucrează la fasonatul lemnului de construcție și la fabrica de cărămizi. Între 1915–1919 lucrează ca vânzător de bilete, plasator și operator la un cinematograf.
În timpul grevei metalurgice de la Stockholm în 1920, a încercat să trăiască din scris, ceea ce abia îi asigura un minim de existență. În această perioadă a reușit, împreună cu câțiva scriitori in spe, tot de vârsta lui, să editeze o revistă literară, Vãr Nutid (Prezentul nostru), publicație din care au apărut șase numere. În perioada aceea aparținea grupului de scriitori — în devenire — autointitulat „Cai verzi”. Firește, pentru a putea trăi, a continuat să facă diferite munci și în 1921 pleacă în Germania, trece pe la Kiel, pe la Berlin și apoi, trecând prin Renania, ajunge la Paris, unde își câștigă o existență precară scriind la un ziar în suedeză, lucrând ca betonist sau spălând vase într-un mare hotel de lângă Gara de Nord. Se reîntoarce la Berlin, unde stă până în toamna anului 1923, după care revine în Suedia.
 |
Este un scriitor care simte cu pasiune substanța subiectului său, dar își controlează această pasiune printr-un stil ironic și detașat | — Gavin Orton |
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
