artist spaniol From Wikipedia, the free encyclopedia
Eduardo Rosales Gallinas (n. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol. A fost un adept al mișcării artistice din Italia cunoscută sub numele de „Purismo” și s-a specializat în scene istorice.[11]
| Eduardo Rosales | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Madrid, Noua Castilie(d), Spania[6] |
| Decedat | (36 de ani)[7][2][8][4][1] Madrid, Noua Castilie(d), Spania |
| Înmormântat | cementerio de San Justo[*] ()[9] |
| Căsătorit cu | Maximina Martínez de Pedrosa[*] (din )[10] |
| Copii | Carlota Rosales Martínez de Pedrosa[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Spania |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*], Escuelas Pías de San Antón[*] |
| Mișcare artistică | Q44506816[*] |
Modifică date / text  | |
S-a născut la Madrid ca al doilea fiu al unui funcționar minor, și-a început studiile într-o școală privată administrată de Escolapios. A rămas orfan în adolescență și s-a înscris la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando, unde a studiat sub Federico de Madrazo în 1851.[12]
Rosales a însoțit câțiva prieteni la Roma în 1857, fără o bursă sau alt sprijin financiar, până când a primit o bursă specială de la guvern pentru a-și continua studiile în 1861.[12] S-a alăturat unui grup de pictori spanioli care s-au adunat în Antico Caffè Greco(d), care îi includea pe José Casado del Alisal, Dióscoro Puebla(d) și Marià Fortuny. Acolo a început să se asocieze cu adepții mișcării nazareneene, dar în curând și-a pierdut interesul pentru ei și a realizat prima sa lucrare importantă „Tobías y el angel”.
.jpg)
Cu toate acestea, a continuat să fie interesat de dezvoltarea unui stil mai realist, care a fost realizat în cea mai cunoscută lucrare a sa „Doña Isabel la Católica dictando su testamento”. A dus-o la Expoziția Internațională (1867) de la Paris[12] și s-a întors mai târziu la Roma, unde a trimis o telegramă prietenilor săi Martín Rico(d) și Raimundo de Madrazo, spunându-le că pictura a avut un succes remarcabil, luând prima medalie de aur oferită unui străin. De asemenea, a fost numit Cavaler în Legiunea de Onoare.[13]
S-a căsătorit cu verișoara sa Maximina în 1868. Au avut doi copii, dintre care unul, Eloisa, a murit în copilărie și a fost comemorată în pictura sa „Primeros pasos” (Primii pași). Rosales avea el însuși o sănătate precară, având tuberculoză de mulți ani și a făcut vizite frecvente la Panticosa(d), în Pirinei, unde apa era renumită pentru proprietățile sale curative.[14] În 1869, a părăsit Roma definitiv și și-a deschis un studio la Madrid. Criticile dure pe care le-a primit pentru lucrarea sa „La Muerte de Lucrecia” (1871) l-au lăsat descurajat și nu a mai pictat niciodată o altă pânză de mare amploare.[14]
În anul următor, sperând să găsească un climat care să fie mai potrivit sănătății lui, s-a mutat la Murcia. La declararea Primei Republici Spaniole, i s-au oferit posturi la Museo del Prado, pe care le-a respins, și la noua Academia de España en Roma, pe care l-a acceptat, dar nu l-a ocupat niciodată, din cauza stării sale înrăutățite. A murit la scurt timp după aceea, la Madrid.[14]
În 1922, Madrid l-a onorat cu o statuie memorială, sculptată de Mateo Inurria(d) și plasată pe o stradă care poartă numele lui, Paseo del Pintor Rosales.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
