From Wikipedia, the free encyclopedia
Dionisie Florianu, în germană Dionysius Florianu, (n. , Racovița, Imperiul Austriac – d. , Viena, Republica Austriacă) a fost un înalt ofițer român în armata K.u.K., ridicat în anul 1917 la gradul de general-maior imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. În registrele militare ale Imperiului Austro-Ungar apare evidențiat sub numele Dionysius Florianu von Oltrákovicza.[1]
| Dionisie Florianu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Racovița, Imperiul Austriac |
| Decedat | (65 de ani) Viena, Republica Austriacă |
| Cetățenie |  Austria România |
| Ocupație | militar |
| Studii | Școala de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 k.u.k. de infanterie din Sibiu |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Imperiul Austro-Ungar |
| Gradul | Generalde brigadă |
| Unitatea | • Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu • Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia • Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau, azi Levoča, Slovacia |
| A comandat | • Batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad • Districtul de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică |
| Bătălii / Războaie | Primul război mondial |
| Ocupații ulterioare | General de divizie (România), Locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | • Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a • Ofițer al Ordinului Franz Joseph • Comandor al Ordinului Coroana României |
Modifică date / text  | |
Dionisie Florianu a fost fiul parohului greco-catolic Petru Florianu din Racovița. Și-a început studiile elementare la școala confesională unită din sat. A absolvit Gimnaziul Superior din Blaj în promoția 1875-1876 cu rezultate meritorii.[2] Cu posibilități materiale precare, părinții săi l-au îndrumat spre cariera militară. Astfel, după ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent.[3] Locotenent major în 1887[4], șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau, azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a.[5]
Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației[6], iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior[7]. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică.[8]
Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat și numit inspector al teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz.
În 20 noiembrie 1917 Dionisie Florianu a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor)[9] și onorat ca Ofițer al Ordinului Franz Joseph. În anul 1918 a fost trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de "von Oltrákovicza" ("de Olt-Racovița") de împăratul Carol I al Austriei. Posesor al mai multor decorații și medalii, este pensionat din nou la 1 decembrie 1918,[9][10]
La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul de general de divizie. Împreună cu alți ofițeri superiori români proveniți din rândurile fostei armate austro-ungare, a participat la reorganizarea armatei române din Transilvania având funcția de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu.[11] A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României.
Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean între anii 1919-1921[12] precum și al Comitetului central al ASTRA, în 1921 fiind și președintele Comisiei de loterie al acestui for cultural[13]. În aceste calități a purtat corespondență cu scriitorul ceh Jan Urban Jarnik[14] pe care îl cunoștea mai de mult din serviciul militar în diverse garnizoane ale armatei.
Generalul-maior Florianu moare fulgerător la 13 iulie 1921 la Viena[15] unde este înmormântat[16], soția Marianne Wiehart supraviețuindu-i doar câțiva ani.
Cu toate că a trăit mai mult în diverse orașe ale Imperiului Austro-Ungar, memoria generalului-maior a rămas vie în amintirea bătrânilor satului, aceștia relatând cu mândrie episodul din Primul Război Mondial, când, în luna septembrie 1916, după ce trupele cezaro-crăiești au restabilit controlul asupra comunei Racovița, la cererea lor, colonelul Dionisie Florianu a venit direct de pe front și în "Plațul Ariștii", călare pe cal, a ținut o cuvântare trupelor din care el însuși făcea parte, ordonându-le să-și stabilească bivuacul lor nu în sat, ci pe „Părău' vălcelelor”.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
