culme deluroasă subcarpatică, ce face parte din Subcarpații Moldovei From Wikipedia, the free encyclopedia
Culmea Pleșului (911 m altitudinea maximă)[1] este o structură anticlinală ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei,[2] în nord-vestul acestora.[3] Se află în grupa Subcarpațiii Neamțului.[4] și se extinde pe o lungime de 24 km, dinspre nord-vest către sud-est.[5]
| Culmea Pleșului | |
 Perspectivă dinspre sud-est asupra Culmii Pleșului, în care se vede Cetatea Neamț | |
| Altitudine | 911 m |
|---|---|
| Proeminență | Dealul Cerdacului |
| Localizare | Anticlinoriul Culmii Pleșului (județele Neamț și Suceava) din Subcarpații Moldovei |
| Coordonate | 47°17′58.57″N 26°12′12.11″E |
| Vârsta | Miocen |
| Roci | Gresii, conglomerate, șisturi verzi |
| Tip | Culme deluroasă subcarpatică |
| Caracteristici | Aspect de obcină bine împădurită, situată oblic pe direcția nord-vest – sud-est în raport cu rama montană a Carpaților Orientali |
| Localizare pe hartă | |
  Culmea Pleșului (România) | |
Modifică date / text  | |
Este cea mai înaltă unitate din anticlinoriul Culmii Pleșului,[6] și are un aspect de obcină bine împădurită.[7] Provine din cutarea și înălțarea molasei depuse în avanfosa carpatică.[8] În structura sa se găsesc roci dure: gresii, conglomerate[9] burdugaliene[10] și șisturi verzi.[5][11]
La poalele sale, în depresiunea Neamțului, se găsește orașul Târgu Neamț.[12]
Face parte din anticlinoriul Culmii Pleșului (format din Culmea Pleșului propriu-zisă – cea mai înaltă subunitate, Dealul Boiștea (Budaru), Dealul Bodești (Corni), Dealul Chicera, Dealurile Bahnei (Runc) și Glacisul Moldoveni).[6]
Pornește[13] de sub munte și merge oblic pe rama Carpaților, paralel cu Moldova și Bistrița.[1] Este situată între:
Are un aspect de obcină.[7] Altitudinea sa maximă (911 m) se întîlnește pe dealul Cerdacului. Panta medie a versanților depășește 25°.[18]
În dreptul orașului Tîrgu Neamț precum și a satelor Condreni și Lunca, limita culmii este formată dintr-un pripor stâncos cu aspect montan, apărut în contextul eroziunii provocate de apele Nemțișorului, unite cu cele ale Neamțului în imediata apropiere a coastei Pleșului. Spre satul Nemțișor, Pleșul însă pierde treptat din înălțime spre albia râului Nemțișor, iar dinspre valea Moldovei apare cu un profil zimțat, fragmentat în numeroase culmi.[19]
Între depresiunea Neamțului și culme exist un îngust glacis de contact.[20] În zonele de debușeu ale văilor torențiale coborâte de pe versanții culmii, în depresiune apar conuri de dejecție. Unele dintre acestea au suprafețe destul de mari și au aspect de terase locale.[21]
Structura sa este cutată,[3] provinind din cutarea largă și înălțarea[8] postvillafranchiană[22] a rocilor terțiare de tip molasă, depuse în avanfosa carpatică.[8] Fundamentul aparține Platformei Moldovenești, iar suprastructura sedimentară în mod dominant orogenului carpatic.[16] Are un caracter de culme petrografică.[23] La origine, este un rest[24] dintr-un piemont acvitanian-burdigalian apărut după înălțarea unei părți importante din pediplena carpatică.[25] Stratele sale redresate până la verticală.[26]
În structura sa se găsesc roci dure, gresii și conglomerate[9] burdugaliene mai rezistente la eroziune,[10] ivite pe spații restrânse în combinație cu alte roci[27] (șisturi verzi).[5][11] Prezența acestor roci a favorizat apariția unor abrupturi de peste 400 m față de zona de sud și sud-est a Depresiunii Neamțului.[5] Adâncirea râurilor în cursul superior după ce a înlăturat depozitele de suprafață în bună parte, a accentuat pe plan local unele abrupturi de falie sau de contact petrografic.[28] Suprafața sa pare a păstra urme de nivelare, formată prin glacisare din sarmațian până în villafranchian,[22]
Din punct de vedere climatic, culmea aparține subetajului dealurilor înalte. Domină topoclimatele de versant (cu orientare sud-vestică și nord-estică).[29] În raport cu stațiunea Băile Oglinzi, dealul acționează ca o barieră pentru poluarea din zona orașului Târgu Neamț,[30] având de alfel un anumit rol protectiv pentru depresiunea Neamț și în ceea ce privește unele fenomene meteorologice cu finalitate negativă:[31] (cum este – de exemplu, atenuarea intensității vânturilor dominante).[32]
Pe flancul intern al Pleșului dinspre depresiunea Neamțului, apele minerale cloro-sodice și sulfatate sunt o prezență aproape continuă.[33] Ele se regăsesc și pe flancul extern în zona sud-estică a culmii[34], la Băile Oglinzi fiind singurul loc unde sunt valorificate balnear. Există și o utilizare tradițională, empirică, cu precădere în zona satelor Nemțișor, Lunca și Vânători.[33] Dintre sursele de apă sărată aflate în zona Oglinzi-Târgu Neamț, cea care este cel mai intens utilizată pentru uzul cotidian este fântâna de la Lunca - Poiana Slatinei, unde mineralizarea este de 347 g de sare la litru. Cu toate că zăcământul este impur, din cristalizarea mineralului din izvoare rezultă o sare curată.[35] Apa izvorului sărat aflat lângă Mănăstirea Neamț a fost utilizată în bolnița mănăstirii în secolele XVIII-XIX. După deschiderea stabilimentului balnear de la Oglinzi, izvorul aflat lângă mănăstire a fost părăsit treptat.[36]
Datele rezultate din repartiția izvoarelor de apă sărată și din foraje, conturează faptul că există în zonă un zăcământ de sare de forma unei lame subțiri, care conține o sare impură cu o concetrație de 70- 90 % NaCl. Grosimea zăcământului este de maximum 130 de metri și se dezvoltă de la Târgu Neamț spre nord-est pe o distanță de aproximativ 4 Km.[35]
Fondul pedologic dominant al zonei este reprezentat de cambisoluri.[37] Izolat pe gresii și conglomerate debazeificate apar soluri brune acide,[38] care se găsesc pe versanții sudici și sud–vestici.[31] La nivelul versantului sud-vestic al culmii se întâlnesc erdosoluri, acolo unde sunt pășuni degradate.[39] Izolat la nivelul glacisului de la periferia vestică a culmii se dezvoltă fenomene de hidromorfism pluvial.[37]
Culmea este bine împădurită,[7][11] fiind acoperită cu păduri de fag,[5] de fag în amestec cu conifere[5][40] și chiar de molid în amestec cu brad,[5] deoarece pădurea carpatică de conifere coboară până la acest nivel.[2]
Capătul sud-est cu povârnișuri stâncoase al culmii este acoperit cu plantații de pin, iar spre poale de salcâm.[41][42] Între satul Nemțisor și orașul Tîrgu Neamț pădurea este formată din fag și carpen (izolat întâlnindu-se și brad alb, paltin de munte, plop tremurător și tei argintiu), iar în jurul Mănăstirii Neamț din fag amestecat cu rășinoase.[41]
Vegetația erbacee este reprezentată prin câteva plante efemeroide, care apar primăvara înaintea înfrunzirii arborilor: trei răi (Hepatica nobilis), brebenei (Coryadilis solida), păștița galbenă (Anemone ranunculoides), horști (Luzula pilosa), precum și altele. Condiții de dezvoltare după închiderea coroanelor au doar plantele umbrofile, cele mai întâlnite fiind vinerița (Ajuga reptans) și breiul (Mercurialis perennis). Mai apar alături de acestea și ferigi (Dryopteris filix-mas) sau colțisor (Dentaria bulbifera), floarea-paștelui (Anemone nemorosa), măcrișul-iepurelui (Oxalis acetosella), ciocul berzei (Geranium sanguineum), sau altele.[41]
Este înconjurată – ca și căi de comunicație principale:[43]
Căilor rutiere li se adaugă calea ferată Pașcani- Târgu Neamț.[44]
Spre sud,[45] o porțiune redusă din Culmea Pleșului face parte din Parcul Natural Vânători-Neamț,[46] în partea de nord a acestuia.[18]
La poalele Pleșului în depresiunea Neamț se găsește orașul Târgu Neamț,[12] dominat de flancul sud-estic al culmii.[42] În continuare în sens anti-orar, teritoriul culmii aparține administrativ de comunele: Răucești, Brusturi, Boroaia, Râșca, Vânători-Neamț.[necesită citare]
În al Doilea Război Mondial, în partea de sud a Culmii Pleșului s-a desfășurat Luptele de pe Culmea Pleșului (1944).[47]
|
Locale
|
În apropiere
|
Un maxim altitudinal de 915 m[54] precum și figurarea culmii în spațiul dintre râurile Neamț (Ozana) și Nemțișor se remarcă în harta aferentă capitolului despre județul Neamț din Enciclopedia geografică a României, publicată în 1982 la Editura Științifică și Enciclopedică.[55] În aceeași carte însă, la harta aferentă depresiunii Nemțișor-Neamț, în arealul descris anterior, figurează doar o parte din cuveta compartimentului depresionar respectiv și zona montană sudică și sud-estică aferentă acestuia.[56] Tot în cartea din 1982 este precizat faptul că Cetatea Neamț,[54] aflată în perimetrul orașului Târgu Neamț, se află pe Culmea Pleșului.[44][54] În harta geologică a județului Neamț din aceeași sursă, o structură geologică constituită din conglomerate aflată în interiorul zonei de gresii, marne, nisipuri și pietrișuri aquitaniene-helvețiene este figurată la nord și nord-est de râul Nemțișor, și nu la sud și sud-est de acesta.[57]
Este de remarcat că și Dan Ghinea preia în Enciclopedia Geografică a României (1997) la descrierea Culmii Pleșului atât înălțimea maximă de 915 m a anticlinalului, cât și ideea cu situarea acestuia în spațiul dintre râurile Neamț (Ozana) – aflat la vest și Nemțișor – aflat la est.[5] Aceasta se află în discordanță cu Harta Geologică a României, care situează conglomeratele de Pleșu, pe partea stângă a Nemțișorului și nu pe partea dreaptă.[58] Totuși în aceeași sursă, Ghinea se corectează la descrierea Depresiunii Neamț, unde consemnează culmea ca fiind aflată în nord–nord-estul acesteia.[15]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
