From Wikipedia, the free encyclopedia
Corvidele (Corvidae) este o familie de păsări tericole sau arboricole, omnivore, din ordinul paseriformelor, de talie mijlocie sau mare, care, împreună cu menuridele și paradiseidele, sunt cele mai mari din acest ordin. Familia corvidelor cuprinde 131 specii de specii, repartizate în 21 de genuri. În România se întâlnesc 9 specii sedentare (ciori stăncuțe, coțofene, gaițe, alunari, corbi,) și o specie accidentală.
Corvide Fosilă: Miocen mijlociu — prezent | |
---|---|
Corvus cornix | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Subclasă: | Neornithes |
Infraclasă: | Neoaves |
Ordin: | Passeriformes |
Subordin: | Passeri |
Infraordin: | Corvida |
Suprafamilie: | Corvoidea |
Familie: | Corvidae Vigors, 1825 |
Genuri | |
vezi textul | |
Distribuție
Nativă (Re)Introdusă Extinct (post-1500) Extinct (pre-1500) | |
Modifică text |
Este o familie cosmopolită, răspândită pe aproape întreaga suprafață a Pământului, lipsind doar în ținuturile antarctice, Noua Zeelandă și în unele insule polineziene.
Trăiesc și în cele mai nordice ținuturi arctice și de mare altitudine, precum și în deșerturi și în pădurile temperate și tropicale.
În România corvidele sunt răspândite în cele mai variate peisaje ale țării, începînd cu zonele joase, umede, ale Deltei Dunării, în ținuturile cultivate presărate cu pâlcuri de arbori, în pădurile de șes și de deal cu arbori și arbuști, până în pădurile montane de amestec și conifere pure. În ultimele decenii se observă o pătrundere tot mai mare a unor specii de corvide în mediul urban, tinzând a forma populații antropofile.
Sunt unele din cele mai mari păsări dintre paseriforme. Au talie mijlocie și mare, având talia de la aceea a porumbelului, la stăncuțe, până la aceea a corbului, acesta fiind cel mai mare reprezentant al grupului din România.
Corvidele au corpul robust. Au ciocul puternic, relativ lung, drept sau puțin îndoit și ascuțit, conic, deasupra rotund, comprimat lateral, cu tăișuri ascuțite; mandibula superioară este înaltă, boltită, mai lungă decât cea inferioară, peste care poate să se încovoaie, dar nu este dințată la vârful său. Baza ciocului este acoperită cu vibrize dese și tari, în formă de peri, care acoperă, de regulă, și nările. Aripile potrivit de lungi, în general, late și ascuțite, prima remige, de diferite lungimi, totuși, totdeauna cel puțin pe jumătate lungă ca a II-a; remigea a IV-a, de obicei cea mai lungă. Coada de mărime mijlocie, rotunjită sau cuneiformă. Picioarele sunt mari și puternice, degetele libere, cu ghiare prevăzute dedesubt cu două tăișuri; tarsul, de regulă, mai lung decât degetul mijlociu, anterior solzos. Penele sunt în general de culoare neagră sau sură, dar la unele specii sunt foarte viu și pestriț colorate. Sexele sunt, în general, asemănătoare.
Corvidele nu cântă, iar glasul lor este țipător și neplăcut. Unele sunt bune imitatoare ale glasului altor păsări, precum și a vocii omenești.
Corvidele sunt păsări cu o dezvoltare psihică complexă, ceea ce le-a dat posibilitatea să ocupe nișe ecologice foarte variate, ele având și o mare putere de adaptare. Prin obiceiurile, adaptabilitatea și mai ales prin dezvoltarea lor psihică complexă, corvidele sunt considerate printre cele mai evoluate familii dintre paseriforme. Au instinctul social dezvoltat, multe corvide sunt păsări gregare, care cuibăresc adesea în colonii și călătoresc în cârduri mari. Se pot îmblânzi și dresa cu ușurință.
Au un regim de hrană foarte variat, fiind carnivore ori vegetariene, dar de cele mai multe ori sunt omnivore. Hrana o iau, în general, de pe sol. Sunt răpitoare îndrăznețe și viclene, dar foarte prudente, ele distrug ouă, pui, dar și semințe, fructe, legume etc.
Cuibul și-l fac în arbori între crengi, în scorburi, în crăpături de stânci sau de ziduri, în găuri din maluri, în ornamentațiile clădirilor, în coșuri de case părăsite și chiar pe pământ. Depun, de regulă, câte trei până la nouă ouă verzi ori albăstrui, cu pete negre, brune ori cenușii, care sunt clocite în 17-20 zile. Puii ies din ou golași sau acoperiți numai cu puțin puf și părăsesc cuibul numai când pot să zboare.
Unele specii sunt migratoare, altele sedentare, chiar și în ținuturi cu ierni foarte reci.
Deși consumă multe insecte dăunătoare, sunt, totuși, în general, stricătoare (atât pentru sectorul agricol, cât și pentru cel cinegetic) prin pagubele produse în culturi și prin distrugerea ouălor și puilor de la multe specii de păsări utile omului.
Denumirea științifică latină | Denumirea română | Subspecii | Categorie fenologică[1] | Populația estimată din România[2] | Statutul IUCN, Imaginea | |
Familia: Corvidae | ||||||
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[3][4] | Gaiță, Zaică, Ghindar, Mătieș, Zăicoi, Galiță, Zaiță, Gaică. | Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) | Sedentară, cuibăritore. Cuibărește atât în regiunea pădurilor de conifere din Carpați, cât și în cele din zona deluroasă și de șes. În ultimii ani s-a înmulțit foarte mult, pătrunzând și în orașe. Toamna, la șes, apar populații din zona de munte și chiar din țări nordice. | În România populația cuibăritoare este estimată a fi între 250.000 și 500.000 de perechi. | [5] | |
Pica pica (Linnaeus, 1758)[6][7] | Coțofană, Coțofană, Țarcă, Ciorcobară, Ciorobară, Țăcușă, Sorcă, Caragață, Carăgașcă, Sârca, Sirică, Hârhastă, Cioice, Sarcoi. | Pica pica pica (Linnaeus, 1758) | Sedentară, cuibăritore. | În România populația cuibăritoare este mare și este estimată la 500.000-1.200.000 de perechi cuibăritoare. | [8] | |
Corvus monedula Linnaeus, 1758, sin. Coloeus monedula (Linnaeus, 1758)[9][10] | Stăncuță, Ceucă, Ceucuță, Ciocă, Ceucușoară, Stăncușoară, Cioară gulerată, Papagal țigănesc. |
|
Sedentară, cuibăritore | În România efectivul acestei specii a fost estimat la 180.000-360.000 de perechi cuibăritoare. | [11] | |
Corvus frugilegus Linnaeus, 1758[12][13] | Cioară de semănătură, Cioară de sămănătură, Cioroi, Cioară de câmpie. | Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 | Sedentară, cuibăritore. Toamna o parte a populațiilor clocitoare din România se deplasează spre S-V Europei; în schimb sosesc populațiile din N-E arealului. | Pentru România au fost estimate un număr de 350.000-420.000 de perechi cuibăritoare. | [14] | |
Corvus corax Linnaeus, 1758[15][16] | Corb, Corcan, Corac, Groncan, Croncău. | Corvus corax corax Linnaeus, 1758 | Este sedentară și cuibărește mai ales în pădurile muntoase din Carpați, dar și în regiuni mai joase și chiar în Delta Dunării în pădurile Letea și Caraorman. | Pentru România, populația estimată este de 27.000-55.000 de perechi cuibăritoare. | [17] | |
Corvus cornix (Linnaeus, 1758)[18][19][20] | Cioară grivă, Cioară cenușie, Cioară sură, Cioară de pădure, Tioară, Orgnie, Cioracă. |
|
Este o specie sedentară și cuibărește în arbori. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. Iarna mai sosesc și exemplare nordice. | În România efectivul a fost estimat la 250.000-400.000 de perechi cuibăritoare. | [21] | |
Corvus corone Linnaeus, 1758[22] | Cioară neagră, Cioară fumurie. | Corvus corone corone Linnaeus, 1758 | Este răspândită în vestul Europei. Oaspete de iarnă. Oaspete de vară, cuibărește rar în vestul României, în regiuni joase și deluroase.[1][23] | Specie rară | [24] | |
Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)[25][26] | Alunar, Nucar, Nucșoară, Gaiță de munte, Gaiță alpină. |
|
Sedentară, cuibăritoare. | În România se estimează a fi prezente un număr de 50.000-100.000 de perechi cuibăritoare, acestea reprezentând una din cele mai mari populații din Europa. | [27] | |
Pyrrhocorax graculus (Linnaeus, 1766)[28] | Stâncuță alpină. | Pyrrhocorax graculus graculus (Linnaeus, 1766) | Se bănuiește că ar fi existat în Carpați, literatura de specialitate menționînd-o ca posibilă după un exemplar ce ar fi fost colectat în Transilvania la începutul secolului trecut.[1][23] | Specie foarte rară. | [29] | |
Pyrrhocorax pyrrhocorax (Linnaeus, 1758)[30] | Stâncuță de munte | ? | Accidentală. | Specie foarte rară.[31] | [32] |
Denumirea științifică latină | Denumirea română | Subspecii |
Categorie fenologică [33][34] |
Populația estimată din Republica Moldova [35] | Statul IUCN, Imaginea | |
Ordinul: Passeriformes | ||||||
Familia: Corvidae | ||||||
Garrulus glandarius (Linnaeus, 1758)[36][37] | Gaiță | Garrulus glandarius glandarius (Linnaeus, 1758) | Sedentară, cuibăritoare | Specie comună. Populație în creștere | [38] | |
Pica pica (Linnaeus, 1758)[39][40] | Coțofană | Pica pica fennorum Lönnberg, 1927 | Sedentară, cuibăritoare | Specie comună. Populație în creștere | [41] | |
Corvus monedula Linnaeus, 1758[42][43] | Stăncuță | Corvus monedula monedula Linnaeus, 1758 | Sedentară, cuibăritoare | Specie comună. Efectiv redus în ultimele decenii | [44] | |
Corvus frugilegus Linnaeus, 1758[45][46] | Cioară de semănătură | Corvus frugilegus frugilegus Linnaeus, 1758 | Sedentară, cuibăritoare | Specie comună. Efectiv în creștere în ultimele decenii | [47] | |
Corvus corax Linnaeus, 1758[48][49] | Corb | Corvus corax corax Linnaeus, 1758 | Sedentară, cuibăritoare | Specie comună. Efectiv de câteva mii de păsări. Populație în creștere | [50] | |
Corvus cornix (Linnaeus, 1758)[51][52][53] | Cioară grivă | Corvus cornix cornix Linnaeus, 1758. Unii autori consideră că cioara grivă este o subspecie (Corvus corone cornix Linnaeus, 1758) a speciei Corvus corone. | Sedentară, cuibăritoare | Specie numeroasă. Este o pasăre frecvent întâlnită atât în landșaftul agrar, cât și în localități. | [54] | |
Corvus corone Linnaeus, 1758[55] | Cioară neagră | ? | Prezență incertă[56] | [57] | ||
Nucifraga caryocatactes (Linnaeus, 1758)[58][59] | Alunar | Nucifraga caryocatactes caryocatactes (Linnaeus, 1758); Nucifraga caryocatactes macrorhynchos C. L. Brehm, 1823 ? | Accidentală. Oaspete de iarnă, care apare neregulat toamna târziu și în timpul iernii.[60] | Specie foarte rară. Pentru prima dată a fost văzut în noiembrie 1980 într-o grădina din satul Scoreni.[61][62][63][56] | [64] |
Familia corvidelor conține 21 genuri și 131 specii.[65]
Genul Platysmurus
Genul Temnurus
Genul Crypsirina
Genul Dendrocitta
Genul Pyrrhocorax
Genul Urocissa
Genul Cissa
Genul Perisoreus
Genul Cyanopica
Genul Garrulus
Genul Zavattariornis
Genul Ptilostomus afer
Genul Podoces
Genul Pica
Genul Nucifraga
Genul Corvus
Genul Cyanolyca
Genul Gymnorhinus
Genul Aphelocoma
Genul Cyanocitta
Genul Cyanocorax
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.