Constantin Oboroc

Constantin Oboroc (n. 2 noiembrie 1950, Cozești, pe atunci raionul Telenești, RSS Moldovenească) este un om politic din Republica Moldova, fost deputat în ultimul Parlament al URSS (1989-1991)^[1], prim-vice-prim-ministru în Guvernele Druc^[2] și Muravschi^[3] (1990-1992), consilier al primului Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur^[4] (1992-1996).

Constantin Oboroc
Date personale
Născut	2 noiembrie 1950 (74 de ani) Cоzești, raionul Telenești
Religie	Ortodox
Consilier al Președintelui Republicii Moldova
În funcție 29 iulie 1992 – 2 decembrie 1996
Președinte	Mircea Snegur
Prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova
În funcție 6 iunie 1990 – 5 februarie 1992
Președinte	Mircea Snegur
Prim-ministru	Mircea Druc Valeriu Muravschi
Succedat de	Nicolae Andronati
Deputat al poporului din URSS
În funcție 26 martie 1989 – 26 decembrie 1991
Profesie	Inginer
Modifică date / text

A studiat ingineria.^[5]

Este cunoscut^{[judecată de valoare]} pentru discursurile sale din plenul Sovietului Suprem al URSS, precum și cele din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, în favoarea independenței Republicii Moldova, a revenirii la grafia latină și la identitatea românească.^{[necesită citare]} A scos monumentul lui Vladimir Ilici Lenin din Piața Marii Adunări Naționale^[5] și a promovat unitatea Republicii Moldova în timpul conflictului de pe Nistru, obținând eliberarea unor tineri,^[care?] deținuți de război, din închisorile separatiștilor de la Dubăsari și Tiraspol.^{[necesită citare]}

În 1996, în urma unor dispute cu președintele Mircea Snegur,^{[necesită citare]} s-a retras din politică. S-a stabilit în satul Vărzărești, raionul Nisporeni.

La 27 august 2010, pentru contribuția la Mișcarea de Eliberare Națională, i-a fost înmânat Ordinul Republicii, cea mai înaltă distincție onorifică a Republicii Moldova.^[6]

În septembrie 2020, și-a anunțat intenția de a candida independent la alegerile prezidențiale din 2020 și a început să strângă semnături în acest sens.^[7] La sfârșitul lunii, a anunțat că nu a putut să strângă numărul necesar de semnături și s-a retras din cursă.^[8]

Viață personală

Este văduv. În 2017 a decedat soția sa, Valentina Oboroc, răpusă de boală.^[9] Are doi copii, unul stabilit în Canada și al doilea în România.

Note

1. Ursu, Valentina (12 februarie 2020). „Constantin Oboroc: „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred"”. Radio Europa Liberă Moldova. Accesat în 11 mai 2020.
2. „Guvernul Mircea Druc”. alegeri.md. Accesat în 11 mai 2020.
3. „Guvernul Valeriu Muravschi”. alegeri.md. Accesat în 11 mai 2020.
4. „Constantin Oboroc, fost consilier al lui Mircea Snegur: Legea partidelor politice din Republica Moldova este făcută după modelul Partidului Comunist din 1961”. TVR Moldova. 27 februarie 2020. Accesat în 11 mai 2020.
5. „Cum a fost DEMOLAT monumentul lui Lenin din PMAN în anul 1991? Snegur către Oboroc: „Răspunzi cu capul"”. Ziarul Național. 21 august 2019. Accesat în 11 mai 2020.
6. „privind conferirea „Ordinului Republicii"”. 27 august 2010. Arhivat din original la 8 decembrie 2015. Accesat în 12 octombrie 2016.
7. „ALEGERI 2020. Ion Costaș și Constantin Oboroc și-au înregistrat grupurile de inițiativă pentru colectarea semnăturilor”. Timpul de dimineață. 9 septembrie 2020. Accesat în 17 septembrie 2020.
8. „Al treilea pretendent la șefia statului care abandonează cursa: Nu a reușit să colecteze semnăturile necesare”. Cotidianul.md. 30 septembrie 2020. Accesat în 1 noiembrie 2020.^{[nefuncțională – arhivă]}
9. „Sufletul luminos al Valentinei Oboroc a ajuns azi la Hristos”. Flacăra TV. 6 ianuarie 2018. Arhivat din original la 21 iunie 2020. Accesat în 11 mai 2020.