Catedrala din Blaj, cu hramul Sfânta Treime, este un edificiu reprezentativ pentru arhitectura barocă din Transilvania. Lăcașul a fost construit între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton Erhard Martinelli și Johann Martinelli. Biserica este catedrala Arhiepiscopiei de Alba Iulia și Făgăraș , sediul arhiepiscopului-major, întâistătătorului Bisericii Române Unite cu Roma și monument istoric clasat în grupa „A” (cod LMI AB-II-m-A-00187[3]), „monumentele istorice de valoare națională și universală”.[4]
Catedrala Sfânta Treime din Blaj | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 46°10′25″N 23°55′23″E |
Localitate | Blaj, Blaj |
Județ | Alba |
Țara | România[1][2] |
Adresa | Piața 1848 nr. 2, municipiul Blaj[2] |
Edificare | |
Artist | Anton Erhard Martinelli |
Stil artistic | arhitectură barocă |
Data începerii construcției | |
Clasificare | |
Cod LMI | AB-II-m-A-00187 |
Modifică date / text |
Istoric
Episcopul Făgărașului, Ioan Inocențiu Micu-Klein, a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci.[5] În 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele.
Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756.
Construcția a fost extinsă în anul 1838, când i-au fost adăugate cele două turnuri monumentale. Analogia acestui proiect cu fațada Bisericii Iezuiților din Cluj este evidentă.[6] În dreapta catedralei se află vechea clădire a Liceului Sfântul Vasile cel Mare (în prezent Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea”), deschis de episcopul Petru Pavel Aron în anul 1754.
Pictura și iconostasul
Pictura cupolei datează din anii 1748-1749 și este realizată în patru registre, în stil bizantin cu accente realiste. În primul registru este reprezentat Isus ca mare arhiereu, înconjurat de papii Silvestru I, Grigore cel Mare, Clement I, Martin I, Ipolit, Leon cel Mare, Anastasie I și Ioan al VIII-lea.[7]
Portretele celor opt papi au fost pictate de Iacob Zugravul, după modelul realizat de Grigore Ranite în Biserica Cuvioasa Paraschiva din Rășinari.[8] Semnătura lui Iacob Zugravul („Iacov Zugraf”), fiul preotului unit Radu din Rășinari, se află în lanternou, sub picioarele apostolului Simon.[7] Seria celor opt portrete de papi a fost reluată de Iacob Zugravul în Biserica Sfânta Treime din Sibiel.
În registrul al doilea este reprezentată Liturghia Îngerească.
Registrul al treilea redă ciclul praznicelor: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna Vestire, Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Întâmpinarea Domnului, Duminica Floriilor, Învierea Domnului, Înălțarea la Cer, Sfânta Treime, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului.[7]
Registrul al patrulea evocă de asemenea scene din viața Mântuitorului.
Iconostasul a fost realizat în perioada următoare. A fost sculptat în lemn de tei la Târgu Mureș, de către tâmplarul Aldea. Iconostasul a fost adus la Blaj pe bucăți, cu carul, și așezat în catedrală. Icoanele au fost pictate de meșterul Ștefan Tenețchi din Arad în anul 1765. Nicolae Iorga a apreciat acest iconostas (catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”.[9]
În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Pogorârea Sfântului Duh, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, iar pe exteriorul amvonului propriu-zis se află icoanele celor patru evangheliști.
Masa altarului și iconostasul au fost sfințite la 14 septembrie 1765 de episcopul Atanasie Rednic.[10]
Note
Vezi și
Bibliografie
Legături externe
Imagini din exterior
Imagini din interior
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.