Camillo de Lellis

Camillo de Lellis (n. 25 mai 1550, Bucchianico, Abruzzo, Italia – d. 14 iulie 1614, Roma, Statele Papale) a fost un călugăr italian al ordinului capucinilor, născut în Regatul Neapolelui, ulterior declarat sfânt.

Camillo de Lellis
Date personale
Născut	1550 Bucchianico, Abruzzo, Italia[1]
Decedat	1614 Roma, Statele Papale[2][1]
Religie	Biserica Catolică[3]
Ocupație	preot catolic[*]​ infirmier[*]​
Venerație
Sărbătoare	14 iulie
Apartenența	Clerics Regular of the Ministers of the Sick[*][[Clerics Regular of the Ministers of the Sick (Roman Catholic religious order for the ministery of the sick)|​]][2]
Sfinți
Modifică date / text

Și-a dedicat viața tămăduirii bolnavilor, activitatea sa fiind recunoscută de papa Sixtus al V-lea. El a înființat în anul 1582 ordinul camillienilor (Latină: Clerici Regulari Ministeri Infirmaribus sau Ordo Clericorum Regularium Ministrantium Infirmis), precursorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii.

A încercat, prin mijloacele cunoscute în vremea aceea, să combată epidemiile de tifos și pestă din anul 1590. Eforturile deosebite și dăruirea de sine cu care caută Camillo vindecarea bolnavilor l-au impresionat pe papa Grigore al XIV-lea.

A murit în anul 1614, la Roma.

În anul 1746 a fost declarat „sfânt” de papa Benedict al XIV-lea, cu sărbătoarea pe 14 iulie, ziua morții sale.

Note

1. Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în 13 iulie 2020
2. „Camillo de Lellis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 13 iulie 2020
3. Czech National Authority Database, accesat în 15 mai 2020