Bătălia de la Ramillies

From Wikipedia, the free encyclopedia

Bătălia de la Ramillies

Bătălia de la Ramillies a fost o confruntare armată importantă în timpul Războiului Succesiunii Spaniole. A avut loc la 23 mai 1706, finalizându-se cu un succes răsunător al forțelor aliate ale Republicii Țărilor de Jos, Regatului Angliei și vasalilor lor,[3] deși bătălia a urmat unui șir de campanii neconvingătoare în anul 1705, când încrederea excesivă a aliaților în puterile proprii și atitudinea indecisă a olandezilor după succesul lor din bătălia de la Blenheim au condus la o campanie mai puțin reușită de-a lungul râului Mosela, forțându-l pe Ducele de Marlborough să abandoneze planurile de a cotropi Franța.

Mai multe informații Parte a Războiului Succesiunii Spaniole, Informații generale ...
Bătălia de la Ramillies
Parte a Războiului Succesiunii Spaniole

Regimentul 1 al Dragonilor Regali englezi, străpungând prin flancul drept, capturează toboșarul Gărzii Electoratului Bavariei.
Informații generale
Perioadă23 mai 1706[1]
LocRamillies, astăzi în Brabantul Valon, Belgia
50°38′19″N 4°54′46″E ({{PAGENAME}})
RezultatVictorie anglo-olandeză
Beligeranți
Forțele aliate ale:
Republica Țărilor de Jos Republicii Țărilor de Jos
Anglia Regatul Angliei
Regatul Franței
Bavaria Electoratul de Bavaria
Imperiul Spaniol
Conducători
Anglia Ducele de Marlborough
Republica Țărilor de Jos Contele Overkirk
Regatul Franței Ducele de Villeroi
Bavaria Maximilian al II-lea Emanuel
Efective
62.000 de oameni[2]
90 de tunuri
20 de mortiere
60.000 de oameni
62 de tunuri
Pierderi
1.066 de morți,
2.597 de răniți
20.000 de morți sau prizonieri
Închide

În ciuda incapacității forțelor aliate de a obține o victorie decisivă, Ludovic al XIV-lea era dispus să accepte pacea, dar în termeni rezonabili pentru Franța. Astfel, a cerut armatei sale să adopte o tactică ofensivă pe toate fronturile, în loc să stea în defensivă.

Anul 1706 a început bine pentru generalii lui Ludovic al XIV-lea, care au repurtat succese timpurii în Italia și Alsacia, unde mareșalul de Villars l-a silit pe margravul de Baden să se retragă peste Rin. Ludovic al XIV-lea îl presa acum pe Mareșalul de Villeroi să îl caute pe Marlborough și să-i oblige pe Aliați la o confruntare în Țările de Jos Spaniole. În consecință, mareșalul francez a pornit spre Leuven (Louvain) în fruntea a 60.000 de oameni, mărșăluind în mod provocator către Zoutleeuw (Léau). Marlborough, de asemenea hotărât să se angajeze într-o confruntare majoră, și-a strâns forțele – circa 62.000 de oameni – lângă Maastricht, înainte de a avansa către râul Mehaigne și câmpia Ramillies unde francezii, în așteptarea bătăliei, își formaseră deja liniile.

Note

Referințe

Legături externe

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.