Bulboci, Soroca

Bulboci este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Soroca, Republica Moldova.

Bulboci
—  Sat-reședință  —
Bulboci Bulboci (Moldova) Poziția geografică
Coordonate: 48°02′23″N 28°05′02″E ({{PAGENAME}})
Țară	Republica Moldova
Raion	Soroca
Comună	Bulboci
Atestare	1528
Suprafață
- Total	3,22 km²
Altitudine	126 m.d.m.
Populație (2004)
- Total	1.959 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	MD-3014
Prefix telefonic	230
Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Amplasată în lunca râulețului Căinari, localitatea își trage denumirea tot de la apă. Se zice că în locul unde a fost întemeiat satul se aflau iazuri și heleșteie, care făceau bulboace, sau local – bulboci.

Trebuie însă să menționăm că vestigiile arheologice dovedesc că în valea Căinarului au existat vetrele unor așezări umane datate cu mileniile XII-III î.Hr., precum și așezări mai târzii (anii 100-400 d.Hr.), de la care drept dovezi până în zilele noastre au rămas 18 movile funerare, numite diferit deja de localnicii satului Bulboci – Codreasca, Movila Tătarului, Aria, Cot, În Șaizeci, Prăjini etc.

Prima mențiune documentară a satului se referă la un document din 21 septembrie 1528, din care aflăm că Petru Rareș, voievod al Moldovei, dăruiește boierului armaș Marcu Ciuciuma trei seliști, care se mărgineau din jos cu Bulbocii. Domnitorul Eustratie Dabija la 22 martie 1662 scria într-un act de judecată că „... satul Bulbocii ce sunt pre Căinariu, cu vecini și heleșteie și vaduri de mori...”.

Biserica actuală „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost zidită din piatră în anul 1888 sub formă de navă, acest stil fiind considerat unul dintre cele mai vechi pentru bisericile moldovenești. În perioada sovietică biserica a funcționat fără să fie închisă. Însă, se știe că localnicii au avut întâi o altă biserică din lemn, menționată documentar în 1787, următoarea fiind zidită din piatră, conform unor documente din arhivă cel mai probabil în perioada între anii 1814-1824. Sfințirea acestei biserici a avut loc la 17 august 1829 cu hramul „Sf. Voievozi”. Există dovezi documentare care confirmă că la construcția acesteia au contribuit Dimitrie Dociu și Alexandru Crupenschi, probabil coproprietari ai moșiei.^[1]

Demografie

Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituia 1.959 de oameni, dintre care 48,29% - bărbați și 51,71% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului era următoarea: 99,44% - moldoveni/români, 0,26% - ucraineni, 0,05% - ruși, 0,05% - găgăuzi, 0,20% - alte etnii.

Istoric

Satul Bulboci este așezat pe valea râului Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de aramă, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpată, Movila Tătarului.

Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografică. Pe amplasamentul satului, în lunca râului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării.

Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, când marele voievod Petru Rareș „pentru dreaptă și credincioasă slujbă către țară” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte „de ocină pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, până în Valea Petrii, dinspre răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apa Căinarului”.

Mențiunile de mai târziu sunt destul de frecvente. La 8 mai 1614 satul e amintit cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreaptă moșie cu tot venitul”, satul Popeștii de pe apa Căinarului.

La 17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirma lui Gavril, pârcălab de Suceava, părți din moșia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apa Căinarului. Mai târziu satul și moșia Bulboci devin în întregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mârzac, împreuna cu alte ocine de pe râul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni s. a.

În anul 1787 este menționată biserica din sat, din nuiele împletite lipite cu lut, acoperită cu stuf. În 1829 sfântul lăcaș a fost rezidit din piatră. Recensământul din 1817 găsește moșia satului în proprietatea Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași. La 1859 localitatea avea 134 de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensământul din anul 1897 fixa la Bulboci 990 de locuitori (485 bărbați si 505 femei).

Dicționarul geografic al Basarabiei (1904) înregistra în satul Bulboci 214 case, 1028 de locuitori, o biserică, grădini, prisăci, două heleșteie. În 1911 ia ființă în apropierea localității satul Bulbocii Noi, satul vechi numindu-se de acum înainte Bulbocii Vechi.

Personalități

• Filip Gornea (n. 17 noiembrie 1941), medic
• Teodor Văscăuțan (n.19 februarie 1898 -decedat la 18 septembrie 1933) doctor în științe, unul dintre primii geologi moldoveni.^{[necesită citare]}
• Vasile Melnic ( n.15 septembrie 1934- 28.11.2004), fost profesor universitar, doctor habilitat în filologie.^{[necesită citare]}

Referințe

1. „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2022. Accesat în 19 aprilie 2020.