Biserica romano-catolică din Oravița

Biserica romano-catolică este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Oravița, județul Caraș-Severin. Figurează pe lista monumentelor istorice cod LMI CS-II-m-B-11177^[1].

Mai multe informații Poziționare, Coordonate ...

Poziționare
Biserica romano-catolică

Coordonate	45°02′23″N 21°42′58″E ({{PAGENAME}})
Localitate	oraș Oravița
Țara	România
Adresa	Piața Unirii 1
Edificare
Data începerii construcției	1718
Data finalizării	1722
Clasificare
Cod LMI	CS-II-m-B-11177
Cod RAN	51127.05
Modifică date / text

Închide

Oravița (în română 1924: Oravița Montană, maghiară Oravicabánya, mai demult Németoravica, în germană Deutsch-Orawitz) este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România. Localitatea este atestată documentar în anul 1690 cu denumirea Oravicza^[2].

În anul 1718 s-au stabilit pe versantul vestic al văii Oraviței, primii coloniști tirolezi. Ei și-au construit o bisericuță din lemn în Kreuzwiese sau Poiana în cruce. Datorită acestei denumiri a poienii credincioșii romano-catolici au avut ca și sărbătoare principală ziua de 14 septembrie, (Înălțarea Sfintei Cruci). În 14 septembrie ani de-a rândul romano-catolicii, după Sfânta Liturghie, urcau în procesiune la bisericuța Kreuzwiese.

În același an a fost pusă piatra de temelie a actualei biserici, construcția fiind terminata în anul 1722. La sfințire împăratul Carol al VI-lea a donat bisericii o așchie din lemnul Crucii lui Cristos, adusă de la Ierusalim.

Tabloul altarului principal, reprezentând Răstignirea Mântuitorului, a fost realizat în anul 1774 de pictorul vienez Franz Wagenchon.

A fost sfințită abia în anul 1936, de către episcopul Augustin Pacha^[3].

Casa parohială este atestată din anul 1693, când a poposit aici contele Luigi Ferdinando Marsigli, dar nu se cunoaște exact anul construirii. A fost refăcută în 1736, prădată în timpul conflictului austro-turc din 1738 și reparată din nou în perioada 1740-1756.

Din 1793 și până în 2002 a găzduit o serie de instituții: școala elementară germană și gimnaziul latin de 4 clase, muzeul de carte veche și pinacoteca, biroul primarului, școala tehnică sanitară și mai multe firme de producție. În 2002 clădirea a revenit proprietarului de drept: parohia romano-catolică din Oravița^[4].