Annie Bentoiu

Annie Bentoiu (n. 1 mai 1927 – d. 21 decembrie 2015) a fost o poetă, scriitoare și traducătoare, autoarea cunoscutelor volume de memorii din perioada instaurării comunismului în România adunate sub titlul Timpul ce ni s-a dat. A fost soția compozitorului Pascal Bentoiu^[5] și mama sopranei Ioana Bentoiu.

Annie Bentoiu
Date personale
Născută	1 mai 1927[1] București, România[2]
Decedată	21 decembrie 2015 (88 de ani)[1]
Căsătorită cu	Pascal Bentoiu[3]
Cetățenie	România  Elveția
Ocupație	scriitoare poet traducătoare
Limbi vorbite	limba franceză[3] limba română[4]
Activitate
Studii	Universitatea din București Institutul Francez din România[3]
Limbi	limba franceză[3] limba română[3]
Modifică date / text

Prin Decretul nr.439 din 6 noiembrie 2000 îi este conferită medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" de către Președintele României, pentru promovarea operei eminesciene în plan universal; ... ^[6]

Lucrări în română

• Strada Mare, roman, București, E. P. L., 1969, sub pseudonimul Adriana Vlad
• Timpul ce ni s-a dat, vol. 1, editura Vitruviu, 2000; ed. a II-a Editura Humanitas 2007
• Timpul ce ni s-a dat, vol. 2, editura Vitruviu, 2006

Lucrări în franceză

• Poèmes I/II, Lausanne, Les Editions de l'Aire, 1989
• Dix méditations sur une rose, Lausanne, Les Editions de l'Aire, 1989
• Phrases pour la vie quotidienne, Lausanne, Les Editions de l'Aire, 1990, versiune română de Irina Eliade, Fraze pentru viața de zi cu zi, Ed. Cartea Românească, 1998
• Voyage en Moldavie, Vevey, Les Editions de l'Aire, 2001
• Une liberté désenchantée. Carnets 1992-1993. Postface de Doris Jakubec, Editions de l'Aire, 2008

Traduceri din română

• Mihai Eminescu, Poeme alese, trad. de Annie Bentoiu, Alain Bosquet si Jean-Louis Courriol, Bucuresti, Editura Grai si Suflet - Cultura Nationala, 1999
• Petre Ispirescu, Contes roumains, București, Editura Minerva, 1979
• Anthologie de la poésie populaire roumaine (în colaborare), Editura Minerva, 1979
• Tudor Arghezi, Cinquante poèmes, Editura Minerva, 1981
• Récits insolites de Mihai Eminescu à Ana Blandiana, Editura Minerva, 1983
• Mihai Eminescu, Trente poèmes, Vevey, Les Editions de l'Aire, 1994
• Mihai Eminescu, Cinquante poèmes, Editura Vitruviu, 2000
• Gellu Naum, L'autre côtè, (în colaborare), Editura Cartea Românească, 1991
• Ileana Mălăncioiu, A travers la zone interdite, Editura Eminescu, 1984
• Pascal Bentoiu, L'image et le sens, Editura Muzicală, 1979
• Adrian Marino, Littératures roumaines - littératures occidentales, București, 1982

Traduceri din franceză

• Margarita Wallmann, Pridvoarele cerului, București, Editura Muzicală, 1979, (sub pseudonimul Adriana Vlad)
• Guy de Pourtalès, Berlioz si Europa romantica, Editura Muzicala, 2001

Citate

"Poate ar trebui să ne mulțumim, în motivarea poziției anticomuniste, cu două observații simple, elementare: această ideologie utilizează sistematic, pe plan intelectual, minciuna, iar pe plan afectiv, ura și invidia. Așadar în ceea ce privește cele două funcții esențiale ale psihicului omenesc - intelectul și afectivitatea - ea se situează în opoziție cu valorile centrale ale fiecăruia: adevărul și dragostea. Iar aceasta ar putea fi de ajuns" (Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol. 1, ed. Vitruviu, 2000, p. 265)

„Înțelegeam, vedeam cu ochii că în partid liantul cel mai puternic era frica, și asta a fost pentru mine o descoperire esențială. O frică a cărei intensitate sporea o dată cu răspunderile asumate. Noul stat mi se prezenta ca o piramidă de funcții în care fiecare tremura, cel mai speriat fiind cel ce ajunsese cel mai sus. Poate că tocmai frica îl silea pe acela să devină tot mai dur și pînă la urmă tot mai crud, susținîndu-i sistematic pe cei mai duri, mai cruzi și deci mai puternici. La o asemenea constatare nu mă așteptasem deloc" (Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol. 2, ed. Vitruviu, 2006, p. 371)

„Una dintre multele trăsături de caracter pe care românii le-au pierdut în ultima jumătate de secol e facultatea de a se indigna. Atîta vreme a fost periculoasă orice reacție spontană, încât până la urmă au învățat să și-o înăbușe. Însăși mulțimea de tragedii individuale a făcut ca ele să pară suportabile celor care n-au fost personal atinși" (Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, vol. 2, ed. Vitruviu, 2006, p. 105)

Distincții

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]

Note

1. Annie Bentoiu, Autoritatea BnF
2. „Annie Bentoiu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 1 mai 2015
3. https://humanitas.ro/autori/annie-bentoiu Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
5. SENATUL EVZ: Amintirile lui Annie Bentoiu, 13 februarie 2008, Evenimentul zilei, accesat la 21 ianuarie 2014
6. „CameraDeputaților.ro”. Arhivat din original la 30 septembrie 2007. Accesat în 6 mai 2007.
7. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 5.

Bibliografie suplimentară

• Săndulescu, Al. (2008), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 414–419

Legături externe

• ro Annie Bentoiu, „Timpul ce ni s-a dat”
• ro Annie Bentoiu, intervievata la Bucuresti, iulie 2001
• fr Annie Bentoiu - Poèmes (extraits) Arhivat în 30 aprilie 2007, la Wayback Machine.
• Selectia "Formula As": Annie Bentoiu, "Timpul ce ni s-a dat", volumul II, memorialistica, Adriana Bittel, Formula AS - anul 2007, numărul 759