Bârlogul Lupului

From Wikipedia, the free encyclopedia

Bârlogul Lupului

A nu se confunda cu Führerbunker, adăpostul lui Hitler în ultimele luni de viață.

Mai multe informații Poziționare, Coordonate ...
Bârlogul lupului (Wolfsschanze)
Sistem structural de 2 metri beton-armat, realizat de Hochtief AG și OT- Organizația Todt
Sistem structural de 2 metri beton-armat, realizat de Hochtief AG și OT- Organizația Todt
Poziționare
Coordonate54°04′46″N 21°29′37″E (Bârlogul Lupului)
LocalitatePădurea Gierłoż, Kętrzyn
PowiatKętrzyn[*]​
Țara Polonia
Edificare
Data începerii construcției1 decembrie 1940
Data finalizării21 iunie 1941
Data demolării25 ianuarie 1945
ConstructorOrganisation Todt[*][[Organisation Todt (Third Reich civil and military engineering group)|​]]
Hochtief  Modificați la Wikidata
BeneficiarAl Treilea Reich
Prezență onlinesite web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Închide

Bârlogul Lupului (în germană Wolfsschanze, în română Bârlogul Lupului) a fost principalul cartier general operativ folosit de Adolf Hitler pe Frontul de Est în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Buncărul este situat în provincia istorică a Mazuriei, la 8 kilometri de orașul Ketrzyn din nord-estul Poloniei. Însumând 80 de construcții fortificate, complexul dispunea de un aerodrom anex și acoperea o suprafață de 27 de hectare. Șapte buncăre din fier-beton, cu o grosime a pereților de până la 8 metri, erau camuflate într-o pădure deasă și înconjurate de sârmă ghimpată și de un câmp minat.[1]

Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler făcut de Claus von Stauffenberg s-a desfășurat aici. Hitler a petrecut în „Bârlogul lupului” mai bine de 800 de zile, ajungând aici prima dată la 23 iunie 1941 și plecând ultima dată de aici la 20 noiembrie 1944.[2] Numele „Bârlogul lupului” i l-a dat chiar Hitler; era folosit în cercuri restrânse la începutul anilor 1930. Aceeași poreclă, „lupul”, a fost sursa de inspirație în alegerea numelor altor două centre de comandă: Wolfschlucht în Belgia și Werwolf în Ucraina.

Istoric

Thumb
Wolfschanze

Complexul de clădiri care încorpora buncărul lui Hitler se întindea pe o suprafață de 6,5 kilometri pătrați și a fost împărțit în trei zone de securitate.

  • Zona de securitate 1 cuprindea „Bârlogul lupului” și alte câteva buncăre ale apropiaților lui Hitler, printre care cele ale lui Hermann Göring, Martin Bormann, șefului OKW Wilhelm Keitel și a șefului Statului Major OKW Alfred Jodl.
  • Zona de securitate 2 cuprindea barăcile militare, inclusiv cele ale batalionului personal de escortă Führer-Begleit-Bataillon și ale RSD-ului (Reichssicherheitsdienst), precum și locuințele câtorva miniștri importanți ai celui de-al Treilea Reich, cum au fost Albert Speer, Joachim von Ribbentrop și Fritz Todt.
  • Zona de securitate 3 era reprezentată de perimetrul înconjurător, monitorizat atent și plin de mine terestre.

Complexul era deservit de un aerodrom situat în apropiere și de o cale ferată.[2]

Tentativa de asasinat de la Wilczy Szaniec

Thumb
Hitler împreună cu comisarul de stat Robert Ley, inginerul Ferdinand Porsche și ministrul de război Hermann Göring la Wolfschanze în 1942.

Hitler a sosit la noul său cartier general în 21 iunie 1941, iar din acest loc, pe care îl considera impenetrabil, urma să conducă forțele armate naziste până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu ieșea decât rar din bârlog, prudența Führer-ului nu a împiedicat tentativa de asasinat, aproape reușită, din 20 iulie 1944, când un grup de ofițeri a reușit să planteze o bombă în interiorul unei serviete. Aceasta a fost livrată de unul dintre membrii conspirației, Claus von Stauffenberg, în anticiparea unei adunări convocate de Hitler. Bomba a fost detonată cu succes, reușind să ucidă patru persoane, nu însă și pe Hitler.

Incidentul a condus la numeroase represalii, inclusiv la 5000 de arestări și la 200 de execuții.[3]

Invitați notabili

Abandonarea buncărului

În octombrie 1944 Armata Roșie a înaintat până la frontiera Prusiei de Est, în timpul Ofensivei Baltice. Hitler a părăsit permanent complexul la 20 noiembrie 1944 și, două zile mai târziu, a dat ordin ca întreg complexul să fie distrus. Buncărele au fost grav avariate de însăși armata nazistă, care a detonat, cu ajutorul unui singur piston, un sistem centralizat de demolare, cu scopul de a împiedica armata sovietică, aflată în plină înaintare, să le folosească.[35]

Thumb
Cantități uriașe de explozibil au fost folosite pentru a demola buncărele Wolfschanze. Aici explozia a aruncat în aer acoperișul buncărului, construit din beton armat gros de 2 metri.

Detonarea a avut însă loc abia în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 1945, la zece zile după inițierea ofensivei sovietice Vistula-Oder. A fost folosită o cantitate impresionantă de TNT, doar pentru un buncăr fiind necesare 8 tone de trinitrotoluen. În ciuda folosirii a tone de explozibil, majoritatea clădirilor au fost doar parțial distruse, datorită dimensiunilor uriașe și a structurilor eficient consolidate. Armata Roșie a cucerit complexul fără niciun efort două zile mai târziu, la 27 ianuarie. În aceeași zi, a fost eliberat și Auschwitz-ul. Zona a fost supusă unui procedeu de curățare a minelor terestre (peste 54.000 de mine), care a durat până în anul 1955.[36]

Ruinele s-au păstrat și astăzi, muzeul deschis reprezentând, tot timpul anului, o amintire sinistră a războiului.[37]

Note

Legături externe

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.