Anatol Eftimie Baconsky (n. , Cofa, județul Hotin, Basarabia, România – d. , București, România) a fost un eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă, asociat și cu mișcarea suprarealistă din România. Este tatăl diplomatului, scriitorului și politicianului Teodor Baconschi. A publicat sub numele A. E. Baconsky.
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Anatol Baconsky | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Anatol Emilian Baconschi  |
| Născut | [1][2] Cofa, județul Hotin, Basarabia, România[3] |
| Decedat | (51 de ani)[1][2] București, România |
| Cauza decesului | moarte accidentală[*][4] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | lingvist poet critic literar[*] traducător scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai (jurisprudență, )[3] |
| Mișcare/curent literar | realism socialist[5] |
| Specie literară | Proletcult[6] |
Modifică date / text  | |
Familia
A fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. A fost fratele criticului și istoricului literar Leon Baconsky, respectiv tatăl lui Teodor Baconschi.
Studiile
A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului Panorama poeziei universale contemporane, un compendiu al poeziei moderniste europene. A murit în cutremurul din 4 martie 1977.
Opera (selectiv)
Volume de poezii
Proză
- Echinoxul nebunilor și alte povestiri antologie de povestiri, 1967
- Biserica neagră, roman, în Scrieri, vol. II, ediție postumă, 1990
Eseuri -- Publicistică
Traduceri
- Poeți clasici coreeni, 1960
- Salvatore Quasimodo, Versuri, 1961; a doua ediție, 1968
- Jorge Semprún, Marea călătorie, 1962
- Artur Lundkvist, Versuri, 1963
- Poeți și poezie, 1963
- Mahabharata – Arderea zmeilor, 1964
- Carl Sandburg, Versuri, 1965
- Panorama poeziei universale contemporane, 1972
În alte limbi
- Néma pillanat (Reculegere), traducere în limba maghiară de Kányádi Sándor. Bukarest, 1965.[7]
Premii
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969; 1972)
Note
Bibliografie
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
