Yasunari Kawabata
From Wikipedia, the free encyclopedia
Yasunari Kawabata (川端 康成 Kawabata Yasunari; n. , Osaka, Imperiul Japonez – d. , Zushi, Kanagawa, Prefectura Kanagawa, Japonia) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câștigat acest premiu.
Yasunari Kawabata 川端 康成 | |
Kawabata în casa sa din Kamakura în anul 1938 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Osaka, Imperiul Japonez |
Decedat | (72 de ani)[2][5][3][6] Zushi, Kanagawa, Prefectura Kanagawa, Japonia[7] |
Cauza decesului | sinucidere |
Căsătorit cu | Hideko Kawabata |
Copii | Masako (fiică adoptată) |
Cetățenie | Japonia |
Religie | Budism |
Ocupație | scriitor |
Locul desfășurării activității | Japonia |
Limbi vorbite | limba japoneză[8][9] |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1924-1972 |
Specie literară | roman, povestire |
A influențat pe | |
Note | |
Premii | Kikuchi Kan Prize[*][[Kikuchi Kan Prize (award)|]] Japan Art Academy Prize[*][[Japan Art Academy Prize (award given by the Japan Art Academy to outstanding artists other than members)|]] Noma Literary Prize[*][[Noma Literary Prize (award)|]] medalia Goethe a orașului Frankfurt[*] Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] Ordinul Culturii[*] Persoană de merit cultural[*] Mainichi Publication Culture Award[*][[Mainichi Publication Culture Award (Japanese award)|]] Premiul Nobel pentru literatură[11][12] Order of the Rising Sun, 1st class[*][[Order of the Rising Sun, 1st class (abolished order in Japan)|]] |
Premiul Nobel pentru Literatură în 1968 Premiul Kikuchi Kan (1944, 1958) Premiul Academiei de Arte a Japoniei(1952) Premiul Literar Noma(1954) Medalia Goethe(1959) | |
Modifică date / text |
Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme.[13]
Yasunari Kawabata a fost fiul unui medic.[14] Deoarece a rămas orfan la vârsta de patru ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră (care a fost trimisă la o mătușă). Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii (când Yasunari avea 11 ani). Îngrijit de bunicul său, bolnav și bătrân (care va muri când Yasunari avea 15 ani), perioada adolescenței îi va fi marcată de starea de solitudine și suferință fizică, combinată cu iminența morții, care îi va contura viziunea asupra vieții și a creației. Kawabata a fost ispitit să devină pictor, dar chemarea pentru literatură s-a dovedit mai puternică, lunga agonie și moartea bătrânului fiind descrise în operele sale de mai târziu.