specie de plante From Wikipedia, the free encyclopedia
Vișin (Prunus cerasus) este un arbore fructifer din familia rozaceelor (Rosaceae), de talie mai mică decât cireșul, care poate ajunge până la o înălțime de 6 m.
Vișin | |
---|---|
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
(neclasificat): | Angiospermae |
(neclasificat): | Eudicotidae |
(neclasificat): | Rosids |
Ordin: | Rosales |
Familie: | Rosaceae |
Gen: | Prunus |
Subgen: | Cerasus |
Specie: | P. cerasus |
Nume binomial | |
Prunus cerasus L. 1753 | |
Sinonime[1] | |
Listă
| |
Modifică text |
Are frunze lucioase, dințate pe margine, cu flori albe, și este cultivat pentru fructele sale, denumite vișine, care sunt globuloase, de culoare roșie-purpurie, cu nuanțe spre negru, acre-dulci.
Vișinele conțin zaharuri, substanțe tanoide, proteine, pectine, acizi organici, săruri minerale și vitamine. Au efecte terapeutice, contribuind la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătățirea compoziției chimice a sângelui. Mai participă și la ameliorarea sau chiar vindecarea bolilor renale, hepatice, diabetice, cardiovasculare și la atenuarea stresului psihic și anemiei.[2]
Vișinul se dezvoltă normal în majoritatea tipurilor de sol, mai puțin în solurile compacte și reci sau în solurile bogate în săruri de sodiu, cel mai des fiind preferate solurile nisipoase.[3]
Pentru ca polenizarea să se desfășoare normal, este necesar să se planteze cel puțin trei soiuri diferite de vișin în livadă. Vișinul intră pe rod la 2-3 ani de la plantare. Longevitatea plantațiilor de vișin este de 20-30 de ani și diferă în funcție de soi.[4]
Cea mai veche mențiune scrisă despre vișin datează din anul 340 î.e.n., într-o lucrare a lui Aristotel, în care se descrie tehnica de înmulțire a acestuia.[5]
După origine soiurile de vișin se împart în: [6]
După luna de coacere, vișinele se împart în:
Codițele fructelor de vișin conțin săruri de potasiu, derivați flavonici și tanin de natură catehică. Aceste substanțe sunt folosite în ceaiuri diuretice, sub formă de infuzie. Datorită taninului, ceaiul de codițe de vișine are și proprietăți astringente, folosindu-se și în caz de diaree.[8]
Și frunzele de vișin se folosesc, sub formă de decoct, prin fierbere timp de 15 minute, pentru un ceai diuretic, dar, datorită iodului și potasiului, ceaiul se folosește și în tratarea afecțiunilor cardiace și a diareii. [9]
Ceaiul din coajă de crenguțe de vișin este folositor în tratamentul cistitei.[10]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.