Ventilație artificială
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ventilația artificială (numită și respirație artificială) este un mijloc de asistare sau stimulare a respirației, un proces metabolic care se referă la schimbul global de gaze în organism prin ventilație pulmonară, respirație externă și respirație internă.[1][2] Poate lua forma de a furniza manual aerul unei persoane care nu respiră sau nu face eforturi respiratorii suficiente[3] sau poate fi o ventilație mecanică care implică utilizarea unui ventilator mecanic pentru a muta aerul și în afara plămânilor atunci când un individ nu este capabil să respire singur, de exemplu în timpul operației cu anestezie generală sau când un individ este în comă.