Universitatea din Groningen
Universitate publică din Groningen, Țările de Jos / From Wikipedia, the free encyclopedia
Universitatea din Groningen (abreviată drept UG;[5] în neerlandeză Rijksuniversiteit Groningen, pronunțat aproximativ [reĭks-ü-ni-văr-zi-teĭt hro-ni-nă] și abreviat drept RUG) este o universitate publică de cercetare cu peste 30.000 de studenți, din orașul Groningen din Țările de Jos. Fondată în 1614, universitatea este a doua cea mai veche din această țară (după cea din Leiden) și una dintre universitățile cele mai prestigioase și cu tradiție din Țările de Jos.
Universitatea din Groningen | |
Entrée de l'édifice principal. | |
Abreviere | RUG, UG |
---|---|
Motto | Verbum Domini Lucerna Pedibus Nostris (în Latină) |
Informații | |
Fondată | 1614; acum 410 ani (1614) |
Clasificare | Universitate de cercetare |
Localizare | |
Țara | Țările de Jos |
Oraș | Groningen |
Coordonate | 53°13′9″N 6°33′46″E ({{PAGENAME}}) |
Conducere | |
Președinte | Jouke de Vries(d)[1] |
Rector | Cisca Wijmenga(d)[2] |
Cifre cheie | |
Angajați | 3.600 (personal academic, în 2020)[3] |
Cercetători | 4.350 de doctoranzi (în 2020)[3] |
Studenți | 34.000 (în 2020)[3] |
Alte informații | |
Culori | roșu, negru și alb[4] |
Prezență web | |
https://www.rug.nl | |
Modifică date / text |
Instituția este clasată în mod constant printre primele 100 de universități din lume, conform tabelelor de clasare.[6][7][8] În clasamentul agregat din 2022 al universităților de top, RUG este clasată pe locul trei în Țările de Jos.[9]
Universitatea din Groningen cuprinde unsprezece facultăți, nouă școli postuniversitare, 27 de centre și institute de cercetare și peste 175 de programe de licență. Printre absolvenții și personalul academic cunoscut al universității se numără Johann Bernoulli, Aletta Jacobs(d), patru câștigători ai Premiului Nobel, nouă câștigători ai Premiului Spinoza, un câștigător al Premiului Stevin, diverși membri ai familiei regale olandeze, mai mulți politicieni, primul președinte al Băncii Centrale Europene și un secretar general al NATO.[10][11][12]