Ultimul pod pe Rin
film din 1969 regizat de John Guillermin From Wikipedia, the free encyclopedia
film din 1969 regizat de John Guillermin From Wikipedia, the free encyclopedia
Ultimul pod pe Rin sau Podul de la Remagen (în engleză The Bridge at Remagen) este un film de război DeLuxe din 1969, cu George Segal, Ben Gazzara și Robert Vaughn filmat în Panavision. Filmul, care a fost regizat de John Guillermin,[3] a fost turnat în Cehoslovacia. Se bazează pe cartea nonfiction The Bridge at Remagen: The Amazing Story of 7 martie 1945 a scriitorului și reprezentant al SUA Ken Hechler. [4] Scenariul a fost adaptat de Richard Yates și William Roberts.[3]
| Ultimul pod pe Rin | |
 | |
| Rating |  |
|---|---|
| Titlu original | The Bridge at Remagen |
| Gen | dramă film de război  |
| Regizor | John Guillermin[*] |
| Scenarist | Richard Yates[*] William Roberts[*][1] |
| Producător | David L. Wolper[*] |
| Studio | Wolper Productions[*] |
| Distribuitor | United Artists Netflix |
| Director de imagine | Stanley Cortez[*] |
| Montaj | William Cartwright[*] |
| Muzica | Elmer Bernstein[*] |
| Distribuție | George Segal[1] Robert Vaughn[1] Ben Gazzara[1] Bradford Dillman[*][1] E. G. Marshall[1] Peter van Eyck[1] Hans Christian Blech[*][1] Heinz Reincke[*][1] Sonja Ziemann[1] Gyarmathy Anna Abigél[*][1] Vít Olmer[*][1] Joachim Hansen[*][1] Bo Hopkins[*][1] Robert Logan[*][1] Matt Clark[*][1] Richard Münch[*][1] ...încă 10 |
| Premiera | (Huntington[*] și Statele Unite ale Americii)[2] (Germania)[2] (Regatul Unit)[2] |
| Durata | 112 min. |
| Țara |  Statele Unite ale Americii |
| Filmat în | Cehia |
| Locul acțiunii | Germania |
| Limba originală | limba engleză |
| Buget | 5.000.000 de dolar americani |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Filmul este o versiune extrem de fictivă a evenimentelor reale din ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, când Divizia a 8-a de blindate s-a apropiat de Remagen și a capturat intact podul Ludendorff. În locul bătăliei reale de o săptămână și a mai multor dueluri de artilerie care au avut loc între americani și apărătorii germani, filmul se concentrează asupra eroismului și a costurilor umane în obținerea unui cap de pod peste Rin, înainte de avansul final al aliaților în Germania .
Filmul se bazează pe o carte a lui Ken Hechler, un istoric de război care a slujit în armata americană în 1945. "Am avut norocul să fiu la aproximativ 10 mile de Remagen, când a apărut vestea electrizante că podul a fost capturat", a spus Hechler mai târziu. Tocmai am eliberat această cramă. Primele unități s-au întors și au fost trimise în rezervă și n-au avut nimic de făcut decât să bea vin și să vorbească despre ceea ce au făcut. " [5]
Interviurile rezultate - plus interviurile postbelice cu soldații germani care se aflau pe pod - au format cea mai mare parte a cercetării pentru cartea lui Hechler, publicată în 1957.[6][7] Cartea a ajuns să vândă peste 500.000 de exemplare. [8]
Hechler a folosit banii obținuți din vânzarea cărții pentru a-și finanța campania de succes în Camera Reprezentanților în 1958. [9]
Wolper a plătit 750.000 de dolari și drepturile de distribuție cehe studiourilor Barrandav în schimbul facilităților și muncii locale.[10]
Echipamentul american de război mondial a fost împrumutat de la guvernul Austriei, care l-a primit inițial de la americani.[11]
Filmările au început la 6 iunie 1968 și au avut loc până în octombrie. Acestea au fost dificile de la început. Directorul de producție s-a îmbolnăvit și primul director adjunct a renunțat. În cadrul echipei de producție au existat, de asemenea, ciocniri privind metodele de lucru, dintre membrii aproximativ 60 au fost din vest și 200 cehi. Cu toate acestea, după un început ciudat, occidentalii și cehii au creat o relație decentă de lucru.[10]
A fost o perioadă de instabilitate politică în Cehoslovacia. Echipa de producție a filmului a fost acuzată de presa sovietică și est-germană privind introducerea armelor de contrabandă în țară ca o mușamalizare a CIA. [12] Cehii nu au luat acest lucru prea în serios, iar cehi din echipă se refereau în glumă la Wolper ca "domnul CIA". Unii oficiali guvernamentali au inspectat arsenalul de arme de la studiourile Barrandov și au găsit totul în ordine. [11]
O mare parte din scenele orașului Remagen au fost turnate în orașul Most . [13] Orașul vechi a fost demolat și reconstruit într-un loc nou în acel timp pentru a face ca lignitul care se afla sub el să fie accesibil mineritului. [14]
Scenele Podului Remagen au fost realizate la Davle pe râul Vltava folosind podul vechi. Pentru film au fost construite turnuri false și un tunel feroviar fals. Scenele de deschidere ale filmului - în care armata americană nu reușește să captureze Oberkassel, podul Bonn - au fost turnate chiar la sud de satul Vrané nad Vltavou folosind podul feroviar care leagă linia Praga - Dobříš peste râul Vltava.
În timpul filmării, Guillermin i-a spus producătorului Wolper că nu dorește să fie distras de prezența lui pe platou și de aceea i-a fost interzis accesul. Wolper i-a răspuns că dacă nu ar putea să regizeze cu Wolper pe platou, atunci el ar fi demis. Guillermin și-a cerut scuze. [15] Wolper l-a numit mai târziu pe Guillermin "a real pain in tha ass - o adevărată durere în fund". [16]
La 20 august 1968, când filmul era gata doar două treimi, armata sovietică a invadat Cehoslovacia pentru a reinstala un guvern puternic comunist. [17] Filmările au trebuit să se oprească, iar cea mai mare parte a distribuției și a echipei au fost blocate în hotelul internațional din Praga.[18] Wolper a plecat de la Praga la Roma în noaptea invaziei.[10]
Distribuția și echipa au votat dacă vor rămâne sau vor pleca. Numai trei au votat să rămână - Guillermin și doi cascadori. Restul, inclusiv Shirley Temple Black, au plecat într-un convoi de 400 de mașini care i-a dus la Plzeň și apoi la Nurnberg. Câteva ore mai târziu, ultimii 79 de membri ai distribuției și ai echipei de producție au ieșit într-o caravană de 20 de mașini condusă de cehi. Au mers la Gmud în Austria, cu o oră înainte de închiderea frontierei, după care au mers la Viena. [10] [19]
Filmările au fost reluate în Hamburg, în Germania de Vest, unde în octombrie 1968 existau facilități de studio ideale. [20] Scenele nefinalizate care au implicat podul au fost turnate la Castelul Godolfo din Italia. Wolper a negociat, de asemenea, filmarea scenelor cu podul în Praga.[21][22]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
