Uioara de Jos, Alba

Uioara de Jos (în trecut Ciunga^[1], în maghiară Csongva) este o localitate componentă a orașului Ocna Mureș din județul Alba, Transilvania, România.

Uioara de Jos pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 140)

Uioara de Jos
—  localitate componentă[*]​  —
Uioara de Jos (România) Poziția geografică în România
Coordonate: 46°22′15″N 23°50′19″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Alba
Oraș	Ocna Mureș
SIRUTA	1810
Atestare	1215
Altitudine	395 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	702 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	515704
Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Date geografice

Altitudine medie: 395 m.

Istoric

Așezare neolitică și daco-romană.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 140) localitatea apare sub numele de „Csungva”. La cca 1 km sud de localitate exista în acel timp o mică mănăstire românească, notată pe hartă ca „Wallachisches Kloster Monaster”.

În anul 1963 la Uioara de Jos, în punctul numit "La Pârloage", s-au descoperit 42 de morminte de incinerație, datând din secolele VIII-IX.

Satul este atestat în documentele din secolul al XIII-lea sub denumirea de Terra Ciungua.

Siturile arheologice de la Uioara de Jos din punctul “Grui” sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba^[2], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.

Lăcașuri de cult

• Vechea mănăstire. E amintită în conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765. In 1774 avea doi călugări. Averea: loc arător de 6 găleți^[3] și 2 mierțe^[4], fânaț de 10 care de fân, o vie și o pădure. Interiorul mănăstirii avea 170 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 96 orgii lățime. Călugării erau greco-catolici. În 1775 Filoteu Laszlo dă egumenului^[5] Teodosie de aici o scrisoare de recomandare pentru cerșit. Teodosie era egumen și la 1783, cum se deduce dintr'o scrisoare a lui Ignatie Darabant din 12 februarie 1783 trimisă preotului Samoilă Laday din Băgau^[6].
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului“.
• Biserica „Sf. Nicolae“.

Obiective turistice

• Două așezări neolitice (locuire civilă). Datare: Neolitic.
• Situl arheologic din punctul “Grui” (1,5 km sud de marginea satului, la izvorul Văii Ciunga). Așezare preistorică și din epoca migrațiilor (locuire civilă). Datare: Epoca Bronzului, Epoca migrațiilor, Hallstatt, Eneolitic^[7].

Vezi și

• Lista monumentelor istorice din județul Alba

Legături externe

• Materiale media legate de Uioara de Jos la Wikimedia Commons
• CIMEC (raport de cercetare arheologică) Arhivat în 14 mai 2011, la Wayback Machine.
• CIMEC (siturile arheologice de la Uioara de Jos)^{[nefuncțională]}
• Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Ciunga)
• Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Uioara de Jos)
• Piese de podoabă și vestimentație la grupurile etnice din Transilvania (sec.VII-XII)
• Ocna Mureș – prezentare generală (referat)^{[nefuncțională]}
• Harta Uioara de Jos

Note

1. În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)
2. http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf%5Bnefuncțională%5D
3. 1 găleată = 80 litri de cereale
4. Miarță: veche unitate de capacitate pentru cereale având cca 215 litri (10 banițe)
5. Egumen: superiorul unei mănăstiri
6. http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
7. Eneolitic: ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, os, cupru etc. și a podoabelor de cupru (aramă).

Galerie de imagini

• 
  Biserică
• 
  Biserică