Turnu Măgurele
municipiu din județul Teleorman, România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Turnu Măgurele (în turcă Kule, în bulgară Holavnik) este un municipiu în județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în sudul țării și în sud-vestul județului, aproape de confluența râului Olt cu Dunărea la marginea Câmpiei Române. Potrivit ultimului Recensământ al Populației (din 2021) în oraș locuiau 19.597 locuitori[2].
Turnu Măgurele | |||
— municipiu și localitate de frontieră[*] — | |||
Biserica Sf. Haralambie din Turnu Măgurele | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 43°45′N 24°52′E ({{PAGENAME}}) | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Teleorman | ||
SIRUTA | 151683 | ||
Atestare documentară | 1387 | ||
Reședință | Turnu Măgurele[*] | ||
Componență | Turnu Măgurele[*] | ||
Guvernare | |||
- primar al municipiului Turnu Măgurele[*] | Dănuț Cuclea[*][1] (PSD, ) | ||
Altitudine | 31 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 19.597 locuitori | ||
Fus orar | UTC+2 | ||
Cod poștal | 145200 | ||
Prezență online | |||
site web oficial | |||
Poziția localității Turnu Măgurele | |||
Modifică date / text |
Numele provine de la cetatea în formă de turn fondată în secolul XIV lea, la care s-a adăugat denumirea de "Măgurele", referire la măgura pe care a fost strămutat și reînființat orașul în secolul XIX în timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica.
Prima atestare documentară a localității apare într-o diplomă emisă de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu prilejul luptelor purtate aici din anul 1394. Cetatea a aparținut Imperiului Otoman, cu intermitențe, între anii 1417-1829, fiind o raia turcească din sangeacul Nicopolelui. După războiul ruso-turc din 1828-1829, localitatea întră în componența Țării Românești, ca urmare a tratatului de la Adrianopol. După 1829 localitatea este strămutată pe dealul din apropiere, în apropierea localitătilor Odaia și Măgurele, iar cetatea este demolată. Din 1839 este reședința județului Teleorman până în 1950 și încă o dată, reședință de raion, din 1952 până în 1968, când, în urma reorganizării administrative, pierde statutul de reședință în favoarea orașului Alexandria.
Sistematizarea comunistă a avut un impact major asupra urbanisticii localității, iar inființarea Combinatului de Îngrășăminte Chimice (1962) a transformat orașul într-unul industrial. Urbanizarea forțată a făcut ca populația orașului să crească substanțial pentru ca în 1992 să se ajungă la aproape 37.000 de locuitori.
După Revoluția din 1989 municipiul suferă un declin accentuat ca urmare a restrângerii activităților industriale și economice și a migrației populației spre marile orașe precum și spre alte state europene.