Trenul (film din 1964)
film din 1964 regizat de Arthur Penn, John Frankenheimer și Bernard Farrel From Wikipedia, the free encyclopedia
film din 1964 regizat de Arthur Penn, John Frankenheimer și Bernard Farrel From Wikipedia, the free encyclopedia
Trenul (titlu original: The Train) este un film alb-negru din 1964 regizat de John Frankenheimer și produs de Jules Bricken după o poveste și un scenariu de Franklin Coen și Frank Davis, bazat pe o carte de non-ficțiune Le front de l'art de Rose Valland, carte despre operele de artă depozitate după ce au fost jefuite de germani din muzee și colecții private de artă. Este o coproducție internațională, fiind realizat de studiouri de film din SUA, Franța și Italia. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Burt Lancaster, Paul Scofield, Jeanne Moreau și Michel Simon.
| Trenul | |
| The Train | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | The Train |
|---|---|
| Regizor | John Frankenheimer |
| Scenarist | Franklin Coen Frank Davis Nemenționat: Walter Bernstein Howard Dimsdale Nedrick Young După o povestire de: Rose Valland |
| Studio | Les Productions Artistes Associés Les Films Ariane Dear Film Produzione |
| Distribuitor | United Artists |
| Director de imagine | Jean Tournier Walter Wottitz |
| Montaj | David Bretherton |
| Muzica | Maurice Jarre |
| Distribuție | Burt Lancaster Paul Scofield Jeanne Moreau Michel Simon |
| Premiera | 1964 (UK) 7 martie 1965 (U.S.) |
| Durata | 140 de minute (UK) 133 de minute (U.S.) |
| Țara | Statele Unite Franța Italia |
| Locul acțiunii | Paris  |
| Limba originală | engleză |
| Disponibil în română | dublat sau subtitrat |
| Nominalizări | Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original (Franklin Coen[*] și Frank Davis[*], ) |
| Buget | 5,8 milioane $[1] |
| Încasări | 6,8 milioane $[1] |
| Prezență online | |
|
Pagina Cinemagia | |
Modifică date / text  | |
Povestea filmului are loc în august 1944, când un membru al rezistenței franceze, Paul Labiche (Lancaster), complotează împotriva colonelului german Franz von Waldheim (Scofield) care încearcă să mute cu trenul în Germania capodoperele de artă furate. Ca inspirație pentru scenele de interceptare a trenului au fost evenimentele reale din jurul trenului nr 40044 care a fost atacat și examinat în afara Parisului de către locotenentul Forțelor Franceze Libere Alexandre Rosenberg.
_trailer_1.jpg)
Trenul a avut încasări de 3 milioane $ în SUA și de încă 6 milioane $ în restul lumii.[2] A avut un buget de 6,7 milioane.[3] Filmul a fost al 13-lea film cel mai popular în Regatul Unit în 1965.[4]
Trenul a avut un rating de 100% "Fresh" pe Rotten Tomatoes[5] și un scor de 7,9/10 pe Internet Movie Database.[6]
Trenul se bazează pe cartea de non-ficțiune din 1961 Le front de l'art de Rose Valland, istoric de artă la Galerie nationale du Jeu de Paume. Valland s-a documentat în privința operelor de artă depozitate acolo și care au fost jefuite de naziști din muzee și colecții de artă particulare din întreaga Franță și care au fost alese pentru expediere în Germania nazistă în al doilea război mondial.
În contrast cu acțiunea și drama descrisă în film, transportul de artă pe care germanii au încercat să-l scoată din Paris la 1 august 1944 a fost oprit de Rezistența franceză cu un baraj nesfârșit de documente și din cauza birocrației și nu a mers mai departe decât până într-un depou la câteva mile în afara Parisului.[7]
Interceptarea efectivă a trenului a fost inspirată de evenimente din viața reală din jurul trenului nr. 40.044 care a fost atacat și examinat de către locotenentul forțelor franceze libere Alexandre Rosenberg în afara Parisului, în august 1944. Soldații săi au deschis cutiile și au descoperit multe piese de artă jefuite și care anterior erau expuse în casa tatălui său, comerciantul de artă parizian Paul Rosenberg, unul dintre principalii comercianți de artă modernă din lume.[8]
Organizațiile de veterani germani, inclusiv cea de veterani SS din grupul HIAG, au obiectat față de faptul că soldați ai Wehrmachtului au fost prezentați în film ca executând ostatici francezi și membrii ai rezistenței. Ei au declarat că personalul potrivit pentru aceste scene era cel care ar fi purtat uniforme SS sau cele ale Sicherheitspolizei (Sicherheitsdienst și Gestapo).
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
