Thaddeus Stevens
politician american / From Wikipedia, the free encyclopedia
Thaddeus Stevens (n. , Danville(d), Vermont, SUA – d. , Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost membru al Camerei Reprezentanților a Statelor Unite din statul Pennsylvania și unul dintre liderii facțiunii republicanilor radicali(d) din cadrul Partidului Republican(d) în anii 1860. Aprig adversar al sclaviei și al discriminării împotriva afro-americanilor, Stevens a încercat să le asigure drepturile în timpul Reconstrucției, în opoziție față de președintele Andrew Johnson. În calitate de președinte al Comisii de Mijloace și Modalități(d) a Camerei în timpul Războiului Civil American, el a jucat un rol fruntaș, concentrându-și atenția asupra înfrângerii Confederației, finanțarea războiului cu noi taxe și credite, zdrobirea puterii proprietarilor de sclavi, desființarea sclaviei, și asigurarea de drepturi egale pentru sclavii eliberați.
Thaddeus Stevens | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3] Danville(d), Vermont, SUA |
Decedat | (76 de ani)[1][2][3] Washington, D.C., District of Columbia, SUA[4] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Ocupație | politician avocat jurist |
Locul desfășurării activității | Harrisburg Washington, D.C. |
Limbi vorbite | limba engleză |
Congressman în Camera Reprezentanților a SUA | |
În funcție – | |
Precedat de | Anthony Ellmaker Roberts[*][[Anthony Ellmaker Roberts (politician american)|]] |
Succedat de | Oliver James Dickey[*][[Oliver James Dickey (American Statesman)|]] |
Circumscripția | Colegiul congresional 9 din Pennsylvania[*] |
În funcție – | |
Precedat de | John Strohm[*][[John Strohm (Whig member of the U.S. House of Representatives from Pennsylvania)|]] |
Succedat de | Henry Augustus Muhlenberg[*][[Henry Augustus Muhlenberg (politician american)|]] |
Circumscripția | Colegiul congresional 8 din Pennsylvania[*] |
Membru al Camerei Reprezentanților statului Pennsylvania[*] | |
Partid politic | Partidul Federalist Rep Partidul Whig |
Alma mater | Colegiul Dartmouth[*] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Stevens s-a născut în Vermontul rural, în sărăcie, și cu un picior curbat(d), ceea ce l-a făcut să șchioapete toată viața. S-a mutat în Pennsylvania încă din tinerețe, și a devenit rapid un avocat de succes în Gettysburg. El s-a interesat de afacerile municipale, și apoi de politică. A fost ales în Camera Reprezentanților statului Pennsylvania(d), unde a devenit un puternic susținător al educației publice gratuite. Obstacolele financiare din 1842 l-au făcut să se mute cu locuința și meseria în orașul mai mare Lancaster. Acolo, el a aderat la Partidul Whig, și a fost ales în Congres în 1848. Activitățile sale ca avocat și politician oponent al sclaviei l-a costat însă voturi și nu a mai candidat și în 1852. După ce a cochetat scurt timp cu Partidul Know-Nothing, Stevens a aderat la nou înființatul Partid Republican, și a fost ales din nou în Congres în 1858. Acolo, împreună cu colegii radicali, ca Senatorul de Massachusetts Charles Sumner, s-a opus expansiunii sclaviei și concesiunilor față de Sud în anii dinaintea războiului.
Stevens a susținut că sclavia nu trebuie să supraviețuiască războiului, și era frustrat de încetineala cu care președintele Abraham Lincoln îi susținea poziția. El a ghidat legislația financiară a guvernului prin Cameră în calitate de președinte al Comisiei de Mijloace. Pe măsură ce războiul înainta spre victoria nordului, Stevens a ajuns să creadă nu numai că trebuie eliminată sclavia, ci și că afro-americanii trebuie să aibă un interes și un cuvânt de spus despre viitorul Sudului, și a promovat confiscarea de terenuri ale stăpânilor de plantații și împroprietărirea sclavilor eliberați(d). Planurile lui mergeau prea departe pentru republicanii moderați și nu au fost adoptate.
După asasinarea lui Lincoln în aprilie 1865, Stevens a intrat în conflict cu noul președinte, Johnson, care a încercat restaurarea rapidă a statelor separatiste fără garanții pentru sclavii eliberați. Diferența de opinii a provocat o luptă continuă între Johnson și Congres, Stevens aflându-se în fruntea republicanilor radicali. După avansul obținut în alegerile din 1866, radicalii au luat frâiele Reconstrucției de la Johnson. Ultima mare bătălie a lui Stevens a fost să asigure articolele de impeachment(d) în Cameră împotriva lui Johnson, deși Senatul nu l-a condamnat pe președinte. Perspectiva istoriografică asupra lui Stevens a basculat dramatic de-a lungul anilor, de la o viziune de la începutul secolului al XX-lea în care Stevens apărea nesăbuit și motivat de ură față de albii din Sud, la o perspectivă a neoaboliționiștilor(d) din anii 1950 și de după aceea, care l-au aplaudat pentru vederile sale egalitare(d).