Săgeată (tehnică)
From Wikipedia, the free encyclopedia
În tehnică săgeata ( f ) este deplasarea fibrei medii deformate a unui element constitutiv în urma deformării cauzate de încărcări. Prin extensie, termenul este folosit și pentru unghiurile ( φ ) tangentei la fibra medie deformată în această situație.[1]
Săgeata poate fi calculată prin integrarea funcției care descrie matematic panta fibrei medii deformate sub acea sarcină.
Există formule standard pentru calculul săgeților configurațiilor comune de grinzi și a unor cazuri de încărcare, punctuală sau distribuită. Altfel, se folosesc metode precum lucrul mecanic virtual, integrarea analitică,[2] metoda Castigliano,[3] metoda lui Macaulay sau metoda rigidității directe. Deformarea elementelor grinzilor este de obicei calculată pe baza teoriei Euler–Bernoulli(d) în timp ce cea a unui element de placă sau carcasă este calculată utilizând teoria plăcilor(d).
Un exemplu de utilizare a săgeții în acest context este în construcția clădirilor. Adesea arhitecții și constructorii aleg materialele ținând cont de deformații.