Supletivism

În morfologie, supletivismul este o calitate specifică a anumitor forme gramaticale de a completa paradigmele incomplete sau defective ale unor cuvinte flexibile^[1]. O formă supletivă are altă rădăcină decât cea a restului formelor cuvântului.

Exemple de supletivism:

• în limba română: formele sunt și ești ale verbului a fi^[2];
• în limba franceză: formele il va „merge” și il ira „va merge” ale verbului aller^[3].
• în limba engleză: gradele de comparație ale adjectivului cu sensul „bun”: good „bun”, better „mai bun”^[4];
• în limba croată: forma de singular și cea de plural ale substantivului cu sensul „om”: čovjek, ljudi^[5];
• în limba maghiară: indicativul prezent și cel viitor ale verbului corespunzător lui „a fi”: van „este”, lesz „va fi”^[6].

Referințe

1. Constantinescu-Dobridor 1980, pp. 417–418.
2. Constantinescu-Dobridor 1980, p. 205.
3. Dubois 2002, p. 458.
4. Crystal 2008, p. 446.
5. Barić 1997, p. 97.
6. Kálmán și Trón 2007, p. 84.

Surse bibliografice

• hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 22 august 2018)
• Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Editura Albatros, București, 1980
• en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 10 noiembrie 2018)
• fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat la 26 decembrie 2022)
• hu Kálmán, László și Trón, Viktor, Bevezetés a nyelvtudományba Arhivat în 18 noiembrie 2017, la Wayback Machine. (Introducere în lingvistică), ediția a II-a adăugită, Budapesta, Tinta, 2007, ISBN 978-963-7094-65-1 (accesat la 22 august 2018)

Vezi și

• Flexiune