Splendida izolare
From Wikipedia, the free encyclopedia
Splendida izolare este o expresie utilizată pentru orientarea politicii externe britanice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin care erau evitate alianțele permanente, în special în perioada guvernului lui Lord Salisbury din 1885-1902. Această politică își avea originea în ieșirea în 1822 din sistemul Concertului European. După împărțirea Europei în două blocuri de putere și izolarea Regatului Unit în timpul celui de-al doilea război cu burii din 1899-1902, curentul izolaționist și-a schimbat cursul.
Expresia a fost folosită pentru prima oară în ianuarie 1896 de politicianul canadian George Eulas Foster, care își exprima aprobarea pentru implicarea minimă a britanicilor în politica europeană și spunea „În aceste zile cam problematice când marele Imperiu Mamă stă splendid izolat în Europa.” [1] Expresia a fost de curând repus în circuit în cadrul dezbaterilor cu privire Brexit, uneori admirativ, alteori sarcastic.