![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/e/e7/Penitenciarul_T%25C3%25A2rgu_Ocna_%25281906%2529.jpg/640px-Penitenciarul_T%25C3%25A2rgu_Ocna_%25281906%2529.jpg&w=640&q=50)
Sfinții închisorilor
apelativ referitor la la unii dintre deținuții politici de religie creștin-ortodoxă, care au decedat mărturisindu-și credința proprie în penitenciarele comuniste din România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Sfinții închisorilor reprezintă o sintagmă, cu caracter metaforic, ce se referă (în prezent) la unii dintre deținuții politici de religie creștin-ortodoxă, care[2] au demonstrat un devotament religios deosebit de zelos în fața torturii și a represiunii statului[3] (sau, altfel spus, au decedat afirmându-și în mod activ credința), în timpul perioadei de detenție petrecută în universul concentraționar comunist din România, constituit după modelul sovietic de penitenciar (Gulag).[2] Expresia se referă, astfel, la foști prizonieri politici decedați în perioada 1948–1964, care a fost cea mai violente perioadă a regimului comunist.[4] Cu referire la același subiect, pe lângă termenul de sfinți, se mai folosesc expresii precum martiri sau mărturisitori.[1] Printre oameni cu o mare forță spirituală din rândul deținuților politici care au decedat în închisorile României comuniste se află însă și reprezentanți ai cultelor romano-catolic[5] sau greco-catolic.[6]
Sfinții închisorilor | |
![]() Penitenciarul-Spital Târgu Ocna | |
Alte nume | Martirii închisorilor [comuniste][1] Mărturisitorii închisorilor [comuniste][1] |
---|---|
Participanți | Biserica Ortodoxă Română Societatea civilă din România |
Locație | ![]() |
Data | 1989-prezent |
Rezultat | Statu quo |
Modifică text ![]() |
În prezent, în cultul Bisericii Ortodoxe Române există o formă de cinstire colectivă a celor desemnați prin respectiva sintagmă.[7] Există însă și intenția ca unii dintre cei desemnați drept „sfinți ai închisorilor” să fie, urmându-se exemplul pus în practică de către Biserica Ortodoxă Rusă, înscriși în calendarul bisericesc cu titlul de „noi mucenici”.[2] Acest demers este subiect de campanie publică[8] (susținută de grupări religioase de dreapta, intelectualii creștini și unele segmente ale clerului)[9] dar și de controversă, deoarece printre subiecții campaniei respective se găsesc, în mod majoritar, personaje cu profil nedemocratic, simpatizante ale Mișcării Legionare și cultivate de siteurile pro-legionare.[8] Trecutul istoric dificil, în acest caz, a devenit politizat, ritualizat și manipulat prin mass-media și prin alte mijloace de reprezentare publică,[9] existând temerea că valorizarea din punct de vedere religios a „sfinților închisorilor” devine un mijloc prin care valorile extremei drepte pot să intre în viața de zi cu zi.[10]