From Wikipedia, the free encyclopedia
Robert I (în italiană Roberto I Carlo Luigi Maria di Borbone, Duca di Parma e Piacenza; n. , Florența, Marele Ducat de Toscana – d. , Lucca, Toscana, Italia) a fost ultimul suveran Duce de Parma și Piacenza din 1854 până în 1859, când ducatul a fost anexat Italiei. A fost membru al Casei de Bourbon descendent al lui Filip, Duce de Parma al treilea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei și al Elisabetei Farnese.
Robert I, Duce de Parma | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3] Florența, Marele Ducat de Toscana |
Decedat | (59 de ani)[1][2][3] Lucca, Toscana, Italia |
Înmormântat | Villa Borbone[*] |
Părinți | Carol al III-lea, Duce de Parma Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois |
Frați și surori | Enrico Carlo di Borbone-Parma[*] Prințesa Margherita de Bourbon-Parma Prințesa Alice de Parma |
Căsătorit cu | Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii (–) Maria Antónia a Portugaliei (–) |
Număr de copii | 24 |
Copii | Maria-Luiza de Bourbon-Parma Hendrik van Bourbon-Parma[*] Jozef van Bourbon-Parma[*] Elias de Bourbon-Parma Sixtus de Bourbon-Parma[*] Xavier, Duce de Parma Prințul Felix de Bourbon-Parma Prințul René de Bourbon-Parma Gaetano de Bourbon-Parma[*] Princess Beatrice de Parma[*] ...încă 14 |
Cetățenie | Regatul Italiei (–) |
Ocupație | aristocrat |
Limbi vorbite | limba italiană |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Prince of Parma[*] |
Familie nobiliară | Casa de Bourbon-Parma[*] |
Modifică date / text |
Născut la Florența, Robert a fost fiul lui Carol al III-lea, Duce de Parma și a Louisei Marie Thérèse d'Artois, fiica lui Charles Ferdinand, duce de Berry și nepoata regelui Carol al X-lea al Franței. El i-a succedat tatălui său la tronul ducal în 1854 după asasinarea acestuia când Robert avea numai șase ani; mama lui a fost regentă.
Când ducele Robert avea 11 ani a fost detronat de trupele piemonteze care au anexat statele italiene și au format regatul Italiei.
În ciuda faptului că și-a pierdut tronul, Robert și familia lui s-au bucurat de o avere considerabilă, călătorind într-un tren privat și deținând mai mult de o duzină de mașini la castelele sale de la Schwarzau am Steinfeld în apropierea Vienei, la Villa Pianore în nord-vestul Italiei și la magnificul Château de Chambord din Franța.
La mai puțin de patru luni după decesul ducelui Robert în 1907, marele mareșal al curții austriece a declarat pe șase dintre copiii din prima căsătorie incompetenți (erau retardați mintal), la ordinul văduvei lui, ducesa Maria Antonia. Cu toate acestea, moștenitorul lui Robert a fost Elias de Parma (1880-1959), fiul cel mai mic din prima căsătorie. De asemenea, Elias a devenit tutorele legal al celor șase frați mai mari. Deși frații lui vitregi Sixte și Xavier l-au dat în judecată pe Elias pentru încercarea de a obține partea cea mai mare din averea ducală, au pierdut în fața instanțelor franceze.
În 1869, în exil, el s-a căsătorit cu Prințesa Maria Pia a celor Două Sicilii (1849–1882), fiica regelui Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii. Cei doi tineri erau verișori (tatăl ei și bunica maternă a lui erau frați vitregi, ambii copii ai lui Francisc I al celor Două Sicilii). Maria Pia a născut 12 copii înainte să moară la naștere:
După decesul soției, el s-a recăsătorit în 1884 cu Maria Antonia a Portugaliei, fiica regelui detronat Miguel I al Portugaliei și a Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. De asemenea Robert și Maria Antonia erau verișori (bunica paternă a Mariei Antonia și străbunica paternă a lui Robert erau surori, ambele copiii regelui Carol al IV-lea al Spaniei și ai reginei Maria Luisa de Parma). Maria Antonia și Robert au avut alți 12 copii:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.