Protocoale post-detectare
From Wikipedia, the free encyclopedia
Protocoalele post-detectare (din engleză: post-detection protocols, PDP) reprezintă un set de reguli, standarde, linii directoare sau acțiuni pe care entitățile guvernamentale sau alte organizații intenționează să le urmeze pentru detectarea, analiza, verificarea, anunțul și răspunsul la semnale confirmate din partea unor civilizații extraterestre.[1] Deși niciun protocol nu a fost adoptat în mod formal și deschis de către o entitate guvernamentală, există o muncă semnificativă făcută de oamenii de știință și organizațiile neguvernamentale pentru a dezvolta planuri de acțiune coerente care să fie folosite în caz de detectare. Cea mai populară și mai cunoscută dintre acestea este „Declarația de principii privind activitățile în urma detectării inteligenței extraterestre”,[2] care a fost dezvoltată de Academia Internațională de Astronautică (IAA), cu sprijinul Institutului Internațional de Drept Spațial.[3][4] Este un domeniu distinct de cercetare, dar se bazează foarte mult pe domeniile SETI (Căutarea inteligenței extraterestre), METI (Mesagerie către inteligența extraterestră) și CETI (Comunicarea cu inteligența extraterestră) .
În 1990, omul de știință Zbigniew Paptrotny a susținut că formularea protocoalelor post-detectare poate fi ghidată de trei factori: disponibilitatea societății terestre de a accepta știrile despre detectarea extratereștrilor, modul în care sunt lansate știrile despre detectare și înțelegerea mesajului din semnal.[5]