Plug and Play
From Wikipedia, the free encyclopedia
Plug and Play (PnP) (în traducere: conectează și utilizează) este o tehnologie care facilitează recunoașterea și configurarea hardware din calculator. Plug and Play funcționează între hardware și firmware, drivere, sistem de operare și aplicații în etapa de pornire a sistemului și identifică și configurează automat dispozitivele periferice sau cardurile de expansiune atunci când sunt conectate. Termenul „plug and play” a fost introdus în martie 1993 în cadrul Windows Hardware Engineering Conference de Microsoft, Intel și Compaq. [1]
Exemple de dispozitive plug and play:
- Monitorul calculatorului
- Hard disk extern
- Gamepad sau joystick
- Tastatură
- Mouse
- Flash Drive USB
- Cameră web
- Card de expansiune
Pentru ca plug and play să funcționeze corect, sistemul trebuie să includă următoarele cerințe:
- BIOS care acceptă plug and play. (Specificațiile BIOS și PnP au fost dezvoltate în comun de Compaq, Intel și Phoenix Technologies).
- Sistem de operare care acceptă PnP. (Se găsește în majoritatea sistemelor de operare moderne după Windows 95).
- Un dispozitiv periferic conceput pentru a suporta PnP.[2][3]