Pierre de Ronsard
poet francez / From Wikipedia, the free encyclopedia
Pierre de Ronsard (n. , Couture-sur-Loir, Centre-Val de Loire, Franța – d. , La Riche, Centre-Val de Loire, Franța) a fost un poet francez.
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în martie 2007 |
Pierre de Ronsard | |
500 de ani de la naștere | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Couture-sur-Loir, Centre-Val de Loire, Franța |
Decedat | (61 de ani)[1][2][3][4] La Riche, Centre-Val de Loire, Franța |
Părinți | Louis de Ronsard[*][[Louis de Ronsard (Abt 1479 La Possonière - 6 Jun 1544 Paris)|]] |
Frați și surori | Claude de Ronsard, Seigneur de la Poissonière[*][[Claude de Ronsard, Seigneur de la Poissonière (1518 - 30 Sep 1556)|]] |
Religie | Biserica Catolică |
Ocupație | poet scriitor |
Locul desfășurării activității | Franța[5] |
Limbi vorbite | Middle French[*][[Middle French (historical variety of French used c. 1350–1600)|]][6] limba franceză[7] |
Activitate | |
Studii | Universitatea din Paris |
Pregătire | Jean Dorat[*][[Jean Dorat (French writer and scholar (1508-1588))|]] |
Profesor pentru | Jean Vauquelin de La Fresnaye[*][[Jean Vauquelin de La Fresnaye (poet francez)|]] |
Limbi | Middle French[*][[Middle French (historical variety of French used c. 1350–1600)|]] |
Mișcare/curent literar | Pléiade[*][[Pléiade (group of French Renaissance poets)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa Discours de la Misère de ce Temps (1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.
Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în epocă sub denumirea de Pleiada maestrului Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând, Remi Belleu.
Maestrul Ronsard avea un proiect literar măreț, La Franciade, o epopee dedicată însuși regelui, dar, după moartea acestuia, survenită la 1574, poetul avea să își piardă întreaga inspirație.
În tot timpul festivităților s-a aflat la Curte, elogiindu-l pe rege în versuri și sonete, compuse pe placul invitaților. Din nefericire, el nu avea cum să audă aprecierile celor prezenți, suferind de surzenie.