scriitor român From Wikipedia, the free encyclopedia
Petru Vintilă (n. , Orșova, Mehedinți, România – d. , București, România) a fost un poet, prozator și dramaturg român.
Petru Vintilă | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Orșova, Mehedinți, România[1] |
Decedat | (80 de ani) București, România |
Cetățenie | Regatul României Republica Populară Română Republica Socialistă România România |
Ocupație | poet romancier[*] dramaturg scriitor |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Activitate | |
Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text |
S-a născut la Orșova în familia subofițerului Petru Vintilă și a soției sale, Maria (n. Barbeș). A urmat studii secundare la Caransebeș (absolvite în 1942) și apoi cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1942-1948).[3][4]
A lucrat încă din perioada studenției în presă, mai întâi ca redactor la Luptătorul bănățean (1945-1946) și apoi la Frontul plugarilor (1946-1948). După absolvirea facultății a fost redactor la Contemporanul (1948-1951), Gazeta literară (1954-1957), Luceafărul (1958-1963) și România liberă (1964-1965), apoi redactor-șef adjunct la Colocvii (1966-1968) și Satul socialist (1968-1970).[3]
A debutat ca poet în 1939 în revista Fruncea din Timișoara cu o poezie compusă la Crușovăț și dedicată tatălui său.[3][4][5] Debutul publicistic a avut loc în 1945 cu placheta Cinci dioptrii.[5] Primele poezii sunt marcate de intimism adolescentin și de sentimentul istoriei.[6]
Proza de început a lui Petru Vintilă se conformează cerințelor sociale ale regimului comunist: Aria lui Botgros (1948), Metodă nouă (1948), [7] romanul Orașul încercuit (1964), ce prezintă lupta comuniștilor din perioada ilegalității, și volumul Vendeta (1965) ce conține povestiri din perioada foametei de după război.[6] În anii 1960 autorul a depus eforturi pentru a scrie o proză eliberată de dogmatism.[7] A mai scris romane istorice: Salamandra (1949), ce evoca viața viața grea a minerilor în timpul stăpânirii habsburgice, Nepoții lui Horia (1951) etc.[6] Romanul cronologic Eminescu (1974) reface viața poetului din documente și din mărturiile contemporanilor în peste 800 de pagini.[6] Petru Vintilă evocă într-un mod inedit și remarcabil viața generalului Moise Groza în romanul Un soldat în căutarea patriei (1978).[8]
Nuvela „Mărirea și decăderea Păunei Varlam” (1961), redenumită ulterior „Hiena”, ce prezintă căderea unei femei sub patima banilor în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, în contextul instaurării regimului comunist în România, a fost ecranizată de regizorul George Cornea în filmul Patima (1975), în care rolurile principale au fost interpretate de Draga Olteanu-Matei, Gheorghe Cozorici și Emanoil Petruț.[9][10] Personajul principal a fost asemănat deseori cu Mara lui Ioan Slavici.[6]
Petru Vintilă a mai publicat, de asemenea, literatură pentru copii (Mai tare ca Sfântul (1969) și Călătorie pe planeta Zeta (1972)), reportaje realist-socialiste (Dobrogea în marș (1961), Șoseaua milionarilor (1961), Orașe fără arhive (1964)), publicistică (101 picături de cerneală (1973)) și un eseu (Milița (1972)).[3] A scris prefețele unor ghiduri turistice, a efectuat traduceri din literatura universală și a scris scenarii de film.[3] Petru Vintilă a obținut în două rânduri (1962 și 1974) Premiul Uniunii Scriitorilor din România.[3]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.