Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei

Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Săcel.

Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Izvorul Albastru al Izei
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Munții Rodnei Județul Maramureș  România
Cel mai apropiat oraș	Borșa
Coordonate	47°35′43″N 24°32′33″E ()[1]
Suprafață	100 ha
Înființare	1977, declarat în 2000
Modifică date / text

Localizare

Aria naturală se află în partea estică a Munților Rodnei (parte din gruparea nordică a Carpaților Orientali), pe versantul sudic al Muntelui Măgura, în extremitatea sud estică a județului Maramureș (aproape de limita teritorială cu județul Bistrița-Năsăud), în partea estică a satului Săcel^[2].

Descriere

Rezervația naturală (înființată în anul 1977) declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000^[3] (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) se întinde pe o suprafață de 100 hectare^[4] și este înclusă în Parcul Național Munții Rodnei^[5].

Aria naturală reprezintă o zonă montană (doline, văii, canioane, stâncării, peșteri) unde la intrare în Peștera Izvorul Albastru al Izei, apele pârâului Măgurii intră în subteranul Vârfului Măgurii, străpungând stâncăriile (printr-un canion și formând mici cascade), fenomene carstice impresionante dezvoltate în calcare eocene atribuite perioadei de mijloc a paleogenului^[6].

Denumirea acestei arii protejate geologice și peisagistice provine de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie ai râului Iza.

Atracții turistice

În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii protejate, zone naturale), astfel:

Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei

• Mănăstirea Moisei, complex monahal cu biserică de lemn, biserică de zid, chilii, grădini^[7]
• Biserica de lemn din Mănăstirea Moisei cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construcție 1672, monument istoric
• Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Săcel, construcție 1909, monument istoric
• Parcul Natural Munții Maramureșului
• Parcul Național Munții Rodnei
• Rezervația naturală Izvorul Bătrâna (0,50 ha)
• Peștera din Dealul Solovan, arie naturală declarată monument natural
• Mori țărănești de apă în satul Săcel
• Trasee montane în Munții Rodnei
• Valea Izei
• Atelierul de lucru și cuptorul olarului Tănase Burnar (fiul renumitului meșter olar Tanase Cocean), ultimul meșter care lucrează ceramică de Săcel^[8]

Vezi și

• Lista rezervațiilor naturale din județul Maramureș
• Listă de rezervații naturale din România

Legături externe

• Atracții naturale din Maramureș - Izvorul Albastru al Izei Arhivat în 5 august 2013, la Wayback Machine., turismland.ro (Autor: Anca Savu)
• Mândru de Maramureș - Rezervația naturală Izvorul Albastru al Izei, gazetademaramureș.ro

Note

1. Eunis.eea.europa.eu - Pestera si Izbucul Izvorul Albastru al Izei (general information); accesat la 29 iulie 2013
2. ProtectedPlanet.net - Peștera și izbucul Izvorul Albastru al Izei - delimitarea ariei protejate
3. Legea Nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 Arhivat în 24 aprilie 2020, la Wayback Machine., accesat la 29 iulie 2013
4. Apmmm.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Maramureș; accesat la 29 iulie 2013
5. Parcrodna.ro - Larcul Național Munții Rodnei - Arii protejate incluse în parc; accesat la 29 iulie 2013
6. Marasilva.ro - Arii protejate în județul Maramureș - Izvorul Albastru al Izei; accesat la 29 iulie 2013
7. Manastireamoisei.ro - Mănăstirea Moisei, județul Maramureș - Website-ul oficial; accesat la 29 iulie 2013
8. Săcel Maramureș - Tănase Burnar - Ceramist - Ceramică dacică Arhivat în 25 octombrie 2016, la Wayback Machine.; accesat la 29 iulie 2013