Partidul Național Liberal (România)
partid politic în România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Partidul Național Liberal (abreviat PNL) este un partid politic istoric parlamentar din România, înființat pentru prima dată sub aceeași denumire la data de 24 mai 1875 în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești și reînființat ulterior după Revoluția Română din 1989, în ianuarie 1990 de Radu Câmpeanu și alți foști membrii supraviețuitori ai Partidului Național Liberal (PNL) interbelic și postbelic[lower-alpha 5][lower-alpha 6] (înainte ca acesta să fie desființat și interzis de comuniști în 1947 pe toată durata comunismului în România, ca alte partide istorice, e.g., Partidul Național-Țărănesc sau PN-Ț/PNȚ pe scurt). În prezent, este unul dintre principalele partide politice din România și totodată cea mai veche formațiune politică din țară precum și unul dintre cele mai vechi partide politice din Europa și din familia partidelor liberale europene, conform primei date de înființare a acestuia.[20] Împreună cu Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD/PNȚ-CD), cu care s-a aflat, în special de-a lungul anilor 1990, în anumite alianțe politice, Partidul Național Liberal (PNL) contemporan este unul dintre cele mai vechi formațiuni politice din țară.
Partidul Național Liberal (PNL) | |
Abreviere | PNL |
---|---|
Oameni cheie | |
Președinte | Nicolae Ciucă |
Secretar general | Lucian Bode |
Purtător de cuvânt | Ionuț-Marian Stroe |
Fondator(i) | Ion C. Brătianu |
Date | |
Înființat | Înființare istorică: 24 mai 1875 Reînființare: 15 ianuarie 1990 |
Desființat | Noiembrie 1947 (interzis de comuniști)[lower-alpha 1] |
Sediu | Aleea Modrogan nr. 1, Sector 1, București[1] |
Ziar | Românul (1875–84) Voința națională (1884–1914) Viitorul (1914–38, 1944–45)[lower-alpha 2] Drapelul (1944–48)[lower-alpha 3] Liberalul (înainte și după 1989)[lower-alpha 4] |
Organizație de tineret | Tineretul Național Liberal (TNL) Clubul Studențesc Liberal (CSL) Clubul Elevilor Liberali (CEL) |
Număr de membri (2024) | 252.000[2] |
Informații | |
Ideologie oficială | Liberalism conservator[3][4][5][6] Liberalism economic[7] (de jure) Național-liberalism (de jure, istoric)[8] Pro-europenism[9] Popularism Populism de dreapta Conservatorism social[10][11] Big tent/catch all (de facto) |
Poziție politică | Centru-dreapta[12] (de jure) |
Slogan politic | Prin noi înșine![13] |
Afiliere națională | Convenția Democrată Română (1991–1992; 1993–1999)[14] Alianța Dreptate și Adevăr (2003–2007) Alianța de Centru-Dreapta (2011–2013) Uniunea Social-Liberală (2011–2014) Alianța Creștin Liberală (2014) Coaliția Națională pentru România (2021–prezent) |
Afiliere internațională | Internaționala Centrist-Democrată (ICD/CDI) Uniunea Democrată Internațională (UDI/IDU)[15] |
Afiliere europeană | Partidul Popular European (PPE/EPP)[16] |
Grup europarlamentar | Grupul Partidului Popular European (PPE/EPP) |
Culori oficiale | Galben Albastru |
Senat | 35 / 136 [17] |
Camera Deputaților | 78 / 330 [18] |
Parlamentul European | 8 / 33 [19] |
Consilieri locali | 12.802 / 40.022 |
Primari | 1.132 / 3.180 |
Consilieri județeni | 436 / 1.338 |
Președinți de consilii județene | 12 / 41 |
Prezență online | |
www.pnl.ro | |
Modifică date / text |
De-a lungul timpului (în special în timpul Regatului României), majoritatea guvernelor României au fost conduse de prim-miniștrii afiliați acestei formațiuni politice istorice (în total, un număr de 13 premieri până în prezent), cu excepția perioadei comuniste (i.e., Republica Populară Română, RPR pe scurt, respectiv Republica Socialistă România, RSR pe scurt, mai exact între 1947 și 1989) și a perioadei postdecembriste (i.e., din 1990 până în prezent). De numele și istoria Partidului Național Liberal (PNL) se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României, mai precis următoarele: instaurarea monarhiei constituționale (1866), obținerea independenței de stat (1877) în contextul Războiului de independență (1877–1878), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului (i.e., Primul Război Mondial) și crearea României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923 precum și relansarea economică după marea criză economică din 1929–1933. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă și contemporană.[21]
În anul 2024, Partidul Național Liberal (PNL) este al doilea cel mai mare partid politic din România după Partidul Social Democrat (PSD), partid cu care este aliat în cadrul Coaliției Naționale pentru România (CNR) din 2021 până în prezent (anterior în cadrul Uniunii Social-Liberale sau USL pe scurt, între 2011 și 2014), în ceea ce privește numărul total de aleși locali precum și parlamentari. Totodată, în prezent, Partidul Național Liberal (PNL) este al doilea partid politic românesc din cadrul Parlamentului European (PE) cu 8 europarlamentari sau eurodeputați din totalul de 33 alocați României, în urma alegerilor europarlamentare din 9 iunie 2024.[19]
În pofida ideologiilor politice revendicate în teorie de Partidul Național Liberal (PNL) contemporan în istoria sa recentă, acest partid politic a demonstrat, în practică, că este mai degrabă un partid politic de tip big tent/catch all, incluzând în rândurile membrilor acestuia politicieni de la alte partide politice prin traseism politic, migrație electorală, fuziuni prin absorbție sau invitații politice (e.g., Theodor Stolojan invitat de Valeriu Stoica sau Klaus Iohannis invitat de Crin Antonescu), precum și un partid populist de dreapta, fiind deseori criticat de o fostă parte a electoratului acestuia precum și de oponenții și foștii aliați politici de trădare, mai ales referitor la alianțele ulterioare pe care le-a constituit alături de Partidul Social Democrat (PSD), adversar mai degrabă nominal al PNL-ului contemporan, încă de la începutul anilor '90, atunci când PNL-ul condus de Radu Câmpeanu a format un guvern de largă majoritate alături de Frontul Salvării Naționale (FSN) între 1991 și 1992, mai precis cabinetul Stolojan.
Totodată, de-a lungul istoriei postdecembriste și cu precădere în anii 1990, Partidul Național Liberal (PNL) contemporan a fost un partid divizat cu multe formațiuni politice scindate din acesta și apoi re-integrate sau absorbite.[22] De asemenea, partidul a mai fost criticat de-a lungul timpului pentru faptul că are membrii marcanți care, în trecut, au făcut parte din Partidul Comunist Român (PCR) sau care au colaborat cu Securitatea (e.g., Dan Amedeo Lăzărescu sau Mircea Ionescu-Quintus) precum și pentru apropierile față de Partidul Social Democrat (PSD). Astfel, partidul a fost perceput ca trădător din punctul de vedere al unei părți semnificative din fostul electorat al acestuia, această percepție planând inclusiv asupra partidelor mai mici scindate din PNL de-a lungul timpului, e.g., Partidul Național Liberal-Aripa Tânără (PNL-AT) sau Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), ultimul parțial rupt din PNL, ambele două re-integrate sau absorbite de PNL în trecut. În plus, la începutul anilor 2020, sub guvernul Ciucă, PNL a fost criticat pentru tendințele acestuia de autoritarism și iliberalism, rămânând liberal doar în nume, ideologic poziționându-se adițional mai degrabă ca social-conservator.