Panzerschreck
From Wikipedia, the free encyclopedia
Panzerschreck (în germană: teroarea tancurilor) este denumirea populară a aruncătorului de grenade antitanc Raketenpanzerbüchse (abreviat RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială Ofenrohr (burlanul).
Panzerschreck | |
Vânător de tancuri în poziție de tragere cu Panzerschreck | |
Tip | Aruncător de grenade |
---|---|
Loc de origine | Germania nazistă |
Istoric operațional | |
În uz | 1943–1945 |
Folosit de | Germania nazistă, Finlanda, Regatul Ungariei, Regatul României |
Războaie | Al Doilea Război Mondial |
Istoric producție | |
Variante | RPzB 43, RPzB 54, RPzB 54/1 |
Date generale (RPzB 54) | |
Greutate | 11 kg (fără grenadă) |
Lungime | 1,64 m |
Greutate proiectil | 3,25 kg |
Calibru | 88 mm |
Cadență de tragere | 5 lov./min. |
Viteză inițială | 110m/s |
Bătaie eficace | 150 m |
Modifică text |
Panzerschreck era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului.[1]