Orbită osculatoare
From Wikipedia, the free encyclopedia
În astronomie, mai precis în mecanica spațială, orbita osculatoare a unui obiect din spațiu, la un moment dat, este orbita kepleriană gravitațională (eliptică sau conică) pe care acest obiect ar fi avut-o în raport cu corpul central în absența perturbațiilor.[1] În alți termeni, este orbita care corespunde vectorilor de stare orbitală curenți, adică poziția și viteza.