Ophelia (satelit)

Ophelia este un satelit al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 20 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 8. Nu a fost văzut până când Telescopul Spațial Hubble nu l-a recuperat în 2003. Ophelia a fost numită după fiica lui Polonius^⁠(d), Ophelia, în piesa lui William Shakespeare Hamlet. Este desemnat și Uranus VII.

Ophelia
Ophelia (imagine făcută pe 21 ianuare 1986)
Descoperire
Descoperit de	Richard J. Terrile / Voyager 2
Dată descoperire	20 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPC	Uranus VII
Pronunție	/o'fe.li.a/
Atribute	Ophelian /o.fe.li'an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei	53.763,390 ± 0,847 km[1]
Excentricitate	0,00992 ± 0,000107[1]
Perioadă orbitală	0,37640039 ± 0,00000357 zile[1]
Viteza medie a mișcării de revoluție	10,39 km/s[lower-alpha 1]
Înclinație	0,10362 ± 0,055° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
Sateliți	Uranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni	54 × 38 × 38 km[2]
Raza medie	21,4 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață	~6600 km2[lower-alpha 1]
Volum	~41.000 km3[lower-alpha 1]
Masă	~5,3×1016 kg[lower-alpha 1]
Densitate medie	~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
Gravitație	~0,0070 m/s2[lower-alpha 1]
Viteză cosmică	~0,018 km/s[lower-alpha 1]
Perioadă de rotație	sincronă[2]
Înclinare axială	zero[2]
Albedo	0,08 ± 0,01 [5] 0,07[3][4]
Temperatură	~64 K[lower-alpha 1]

În afară de orbita sa, raza de 21 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre ea. În imaginile Voyager 2 Ophelia apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat Ophelia este de 0,7 ± 0,3.

Ophelia acționează ca satelitul păstor exterior pentru inelul ε al lui Uranus. Orbita lui Ophelia se află în raza orbitei sincrone a lui Uranus și, prin urmare, se degradează lent din cauza forțelor mareice.

Vezi și

• Sateliții naturali ai lui Uranus

Referințe

Note explicative

1. Calculat pe baza altor parametri.

Citații

1. Jacobson, R. A. (1998). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263.
2. Karkoschka, Erich (2001). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597.
3. „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 24 octombrie 2008. Accesat în 12 decembrie 2008.
4. Williams, Dr. David R. (23 noiembrie 2007). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în 12 decembrie 2008.
5. Karkoschka, Erich (2001). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596.

Legături externe

• Profilul lui Ophelia de către NASA’s Solar System Exploration
• Sateliții cunoscuți ai lui Uranus (de Scott S. Sheppard^⁠(d))