Operație unară
From Wikipedia, the free encyclopedia
În matematică o operație unară este o operație cu un singur operand, adică o singură mărime de intrare.[1] Asta în contrast cu operațiile binare, care au doi operanzi.[2] Un exemplu este funcția , unde A este o mulțime. Funcția f este o operație unară pe A.
Notațiile obișnuite sunt prin prefixe (de exemplu semnele +, −, ¬), sufixe (de exemplu factorial n!), nume de funcții (de exemplu sinx sau sin(x)) și exponenți (de exemplu transpunere unei matrice AT). Există și alte notații. De exemplu bara orizontală care extinde semnul radical indică extinderea argumentului.
Structurile algebrice numite grupuri conțin o operație unară atașată operației binare din structură, anume elementul simetric al fiecărui element din grup.