From Wikipedia, the free encyclopedia
Olga Greceanu (n. 1890 – d. 1978) a fost o scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este cea mai remarcabilă femeie-artist-și-cărturar din perioada de eflorescență culturală interbelică.[3]
| Olga Greceanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1890  Mănăstirea Nămăești, Argeș, România |
| Decedată | 1978 (88 de ani) |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Căsătorită cu | Nicolae Greceanu |
| Cetățenie |  România[1] |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba română[2] |
| Activitate | |
| Studii | Academia Baudoin |
| Mișcare artistică | Arhitectura neobizantină, Tinerimea artistică |
Modifică date / text  | |
Se naște într-o familie de intelectuali bucureșteni cu origini polono-germane, Șeșevski, la 4/17 august 1890, în localitatea Mânăstirea Nămăiești de lângă Câmpulung Muscel, unde părinții erau în vacanță.
Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte frumoase la Liège (Belgia), declanșarea războiului obligând-o să revină în țară, unde în anul 1914 se căsătorește cu colegul său de studii politehnice, Nicolae Greceanu. Inițiază prima asociere a femeilor pictorițe și sculptorițe iar în 1915 organizează prima expoziție a acestora la Ateneul Român. Are o expoziție de grup la Iași, iar una personală la Ateneul Român în 1919.
Între anii 1919 și 1922 revine în Belgia și termină studiile de chimie și de arte frumoase. Va face studii de specializare pentru lucrul în frescă la Paris, la Academia Baudoin.
Are expoziții personale la Paris (1928), New York (1924), participă la expoziția mondială de la New York din 1939.
Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, pictează în frescă cele două săli ale Palatului Sfântului Sinod, sala de ședințe a Primăriei de Verde și Sala Muzeului de la Palatul Regal[4]. Lucrează în frescă și în mozaic la Institutul de arhitectură (1938), Salonul gării Mogoșoaia (1939), şi frescă exterioară la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”[5]
După Al Doilea Război Mondial, pictează biserici și face pictură murală, precum şi mozaicuri exterioare la biserica Antim din București (1949).
În 1974 va avea o mare retrospectivă la sălile Dalles.
Olga Greceanu moare la 16 noiembrie 1978, fiind înmormântată la cimitirul Bellu.
După 1989 îi apar studii și volume de meditații sau de călătorie, iar revista Rost din luna mai 2010 va dedica două studii vieții și activității Olgăi Greceanu, semnate de Adina Nanu și Liliana Ursu (www.rostonline.ro).
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
