![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f8/Yefremov.jpg/640px-Yefremov.jpg&w=640&q=50)
Oleg Efremov
From Wikipedia, the free encyclopedia
Oleg Efremov (Оле́г Никола́евич Ефре́мов; 1 octombrie 1927, Moscova — 24 mai 2000, Moscova) a fost un regizor de teatru, actor, pedagog și om de teatru sovietic și rus, artist al poporului din URSS (1976), Erou al Muncii Socialiste (1987), laureat a trei premii de Stat ale URSS (1969, 1974, 1983) și a două premii de Stat ale Federației Ruse (1997, 2003); unul dintre creatorii și prim-secretar al comitetului de conducere al Uniunii teatrale din URSS[10]; membru al Uniunii cineaștilor din URSS. Membru PCUS din anul 1955.
![]() | Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2023 |
Oleg Efremov este fondatorul teatrului "Sovremennik" (Contemporanul), în 1956-1970 a fost director artistic al teatrului; din 1970 a condus Teatrul Gorki, iar după divizare titlului în 1987 — Teatrul Cehov.
Unul dintre cei mai mari regizori de teatru din vremea sa[11][12][13], Efremov a rămas întotdeauna și actor; pe o scenă de teatru a creat imagini memorabile contemporanilor în piesele lui Victor Rozov, Alexandr Volodin și Alexandru Ghelman[14][15]; printre cele mai bune roluri din perioada MHAT sunt Astrov (A.P. Cehov) și Molière în «Кабале святош» de Mihail Bulgakov; telespectatorilor le este cunoscut în primul rând drept colonelul Guleaev («Батальоны просят огня»), taximetristul Sașa («Три тополя на Плющихе»), Maxim Podberiozov «Берегись автомобиля»), Aibolit ("Айболит-66").
Timp de o jumătate de secol, din 1949, Oleg Efremov a predat măiestria actorului la Școala-studio a Teatrului de Artă din Moscova, a fost profesor și șef al catedrei de măiestrie actoricească[10].